Prima mea zi de tura

6 April 2009, alexosu

Am decis ca a venit timpul sa imi activez echipamentul de tura. Care e acelasi cu cel de alpin. Totul a plecat de la legatura (Marker Duke) pe care o am montata din noiembrie 2007, dar pe care nu am apucat pana acum sa o folosesc si pentru tura.

Asa ca am luat o pereche de skin-uri (Coll Tex de 120 mm), pe care colegul Bubulu (thanx, dude!) mi le-a taiat pe profilul schiului meu. Asta s-a intamplat sambata seara. Duminica dimineata m-am alaturat unui grup de oameni seriosi, care fac cateva zeci de ture in fiecare sezon. Traseul a fost simplut pentru ei si foarte bun pentru inceput, in cazul meu - plecare din Valea Dorului cu tinta varful Vanturis si retur. Asta a insemnat 3 pasaje de urcare pe skinuri si 3 coborari (evident). 

Initial intentionasem sa fac doar mici urcari pe langa Valea Dorului. Vremea foarte buna, insa, m-a facut sa ii urmez pe nea Radu si Eugen pana pe Vf. Vanturis. As vrea sa le multumesc pentru initiere si sper ca nu i-am incurcat prea tare. 

In plus, de pe Varful cu Dor se vedeau cateva variante foarte interesante de coborare de pe Vanturis. Asa ca am mers pana acolo. “Pana” e impropriu spus, pentru ca ne-a luat in jur de o ora sa urcam pe varf. Tragand linie, tura a durat 3,5 ore, din care schiatul “la vale” nu mai mult de 10 minute. In rest - urcare, pus skin-uri, scos skin-uri. 

La o prima vedere ar parea ca targul nu e prea bun. Pentru 10 minute de schi bagi mai bine de 3 ore de urcat si mesterit la schiuri. Numai ca vorbim de alta disciplina, de aproape alt sport, in care schiatul e secundar. E, mai degraba, un soi de mers pe munte pe timp de iarna. Mai ales pe vreme ca cea de ieri, activitatea in sine devine motivatia. Mi se pare mult mai distractiv sa faci chestia asta pe schiuri, decat cu rachete sau pe picioare. 

Privind asa lucrurile, inteleg foarte bine ratiunea dupa care se alege echipamentul. Dar scopul meu e altul - si anume sa ajung pe buza unei vai, de unde sa cobor pana unde se termina zapada. Nu intentionez sa urc si sa cobor si sa urc din nou si tot asa. Asa ca echipamentul din dotare pare foarte potrivit. Chiar si claparii - partea din echipament cea mai putin adaptata turei. Faptul ca am clapari comozi si care s-au lasat in cei 3 ani de folosinta fac din ei niste clapari de tura acceptabili, chiar daca sunt grei si rigizi. 

Trebuie spus, insa, ca am carat mult mai multe kilograme decat as fi facut-o cu un echipament special de tura. In plus, am coborat pe niste pante nu prea abrutpe, cu zapada foarte buna si care nu au pus nici un fel de probleme. Pentru genul asta de tura, sa te cari cu schiuri de freeride si clapari de alpin e putin aiurea. Dar pentru mine, ziua de ieri a fost una de acomodare cu noua disciplina - mersul pe skin-uri. Chestie care e simpla, dar care poate consuma foarte multa energie daca nu e facuta cum trebuie. Iar eu, evident, am consumat foarte multa energie la urcare :). 

In rest, ce sa zic? Zapada e foarte multa pe vaile de la munte. Se poate cobora pe schiuri pana la aproximativ 1400-1600m. Iar zapada e mai buna decat te-ai astepta sa fie pe caldura asta. E un firn destul de moale, dar totusi un firn. Cu mult mai buna decat flescaiala de pe partiile din Valea Dorului. 

Cateva cuvinte si despre Valea Dorului, ca tot am fost acolo. Zapada e destul de buna, mai ales in prima parte a zilei. Inca nu au aparut portiunile de pamant, dar probabil vor iesi cat de curand. Sunt cateva zone - foarte mici - in care se ghiceste pamantul de sub stratul subtire de zapada. 

Dupa ora 12.00, zapada e foarte-foarte moale si grea. Genul de zapada care poate rupe genunchi, asa ca watch out. Lume nu foarte multa - deci coada nu foarte mare. In schimb, pe terasa cu greu gasesti un scaun liber. Multa lume la plaja, iar oamenii care se dau in tricou sau chiar pantaloni scurti se integreaza foarte bine in peisaj. 

De la 2000 am coborat pe toate “partiile”. Aici zapada e moale inca de la primele ture - deh expunere sudica sau estica. Totusi, din cauza ca nu mai coboara prea multa lume, zapada se pastreaza inca destul de buna. Acolo unde e. Se poate cobora pe schiuri pana la releul dintre 1500 si 1400. Dar in curand, schiurile/placa vor trebui date jos la cota 1500. 

Data viitoare sper sa povestesc cum a fost pe Costila sau Morar sau alta vale din familia asta. Acolo echipamentul meu va deveni mult mai folositor, sunt sigur.

foto: Bogo (thanx!)

  • TwitThis
  • Google
  • Facebook
  • LinkedIn
  • MySpace
  • E-mail this story to a friend!
  • Print this article!

Comentezi?? Comenteaza!!

12 Raspunsuri la “Prima mea zi de tura”

  1. alb_ca_zapada on 6 April 2009 4:08 pm

    tati, recomad cu mare caldura (uh, bleah!) setupul personal: garmond megaride + black diamond kilowatt + diamir freeride plus… asta pt un ceva mai mic efort la urcare… nu vreau sa deschid acum un flame pe tema celui mai bun echipament… e o treaba de super optiune personala, deh, nr de kg carate in spate sau in picioare.

    o alta varianta buna la schiul de tura este (sariti-mi in cap) armada arv… stiu oameni cu state vechi in meseria asta care au avut numa de bine de spus despre dinsele… asadar un schiu usor cu flotabilitate mare, cam asta e secretul… si daca poate fi polivalent, cu atit mai bine.

    mantrele tale + duke + clapar de alpin induc kg multe si bune in plus la deal… si daca e vb de mult deal, devine cam nasol… deci ochii pe balanta cit-de-mult-urci vs cit-de-mult-cobori

  2. Sorinescu on 6 April 2009 10:25 pm

    Asa incepe totul Alex… Te si vad la anu’ pe la concursuri de schi de tura :-))
    Norocul tau si al schiorilor de vai ca se pare ca vom avea cat de curand telecabina functionala in Busteni si o sa ajungeti in buza vaii ceva mai usor (chiar si cu schiuri serioase de freeride)

  3. alexosu on 7 April 2009 8:45 am

    @Sorinescu
    E doar zvon cu cabina din Busteni, sau e ceva concret? Ar fi foarte bine sa ii dea drumul. Ma cam deprima gandul ca ar trebui sa fac de fiecare data traseul Cota 2000 - Omu/Costila.

  4. Bubulu on 8 April 2009 3:30 am

    Pana pe la inceputul lui mai nici o şansă. La sfâşitul lui aprilie de abia ajunge cablu nou.

  5. gioni on 8 April 2009 6:58 am

    @bubulu
    mai spre 15 mai dupa spusele celor de la cablu.
    sambata-duminica un Omu ?

  6. gioni on 8 April 2009 7:00 am

    @ alb
    kwatt-ul e mai usor decat arv …

  7. alb_ca_zapada on 8 April 2009 8:42 am

    @gioni:
    da, este putin mai usor.. nu mult, dar este.
    spuneam ca arv-ul este o optiune polivalenta… adica pt cineva care nu are de dat bani pe schiuri dedicate de tura… eu de ex am kilowatt-ul special pt tura caci mi-ar fi greu sa car la deal monstri precum LP-XXL sau ANT

  8. alexosu on 8 April 2009 9:17 am

    Ca orice tine de echipament, cel mai important e sa iti clarifici scopurile si apoi sa treci la achizitii.
    Cum ziceam, scopul meu nu e sa fac ture mai lungi de 2-3 ore (de urcat). In plus vreau sa fac un compromis cat mai mic cand vine vorba de coborare. Sau nici un compromis, daca se poate. In consecinta, Mantra + Duke + Dalbello mi se pare un set-up okish. Cam greu, dar suportabil.
    Daca m-ar interesa ture serioase, cu diferente mari de nivel (repet, pe urcare), m-as gandi serios la un echipament de tura mai usor. As inlocui tot - schi, legatura, clapar.
    Btw, ultima senzatie in materie de clapari de tura rigizi este Black Diamond Factor, cu flex index 130. Problema e pretul - 730 USD.

  9. alb_ca_zapada on 8 April 2009 11:55 am

    o alta pb a legaturilor de freeride-touring (la duke ceva mai mica totusi) este pozitia mai inaltata a piciorului… care in anume situatii de dat la vale cam incurca ;)…

  10. yyz on 8 April 2009 3:50 pm

    @alexosu …. daca nu vrei sa renunti la “nemtoaice “, Mantra model 2009 sunt mult mai usoare decat cele vechi.

  11. gioni on 8 April 2009 4:41 pm

    @alexosu
    cu Factor parca mergi in clapari, nu-i mare diferenta, doare la fel, pretul difera.

  12. kiks on 9 April 2009 7:13 am

    bravo, aplauze pentru mintea deschisa si multa si buna distractie cu jucariile tale! Personal cred ca Marker si-au spalat pacatele din trecut cu Duke, Jester si restul legaturilor din familia regala. Diferenta de inaltime nu e deloc o problema la viraje etc., trebuie doar sa ridici genunchii un pic mai sus la grab. Skiul meu “de tura” e un Line Sir Francis Bacon cu Marker Baron (e o poza intr-un comentariu pe aici cu Naxo 21 - alea au plesnit la o aterizare cam laterala) si i se aplica sloganul unui fastfood cunoscut: because its fat, I’m lovin’ it!

Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.