Review: Armada ARVti (13/14)

Weekend-ul trecut ar fi trebuit să fiu în Poiana Brașov pentru un ski-test Armada. Cum lucrurile s-au precipitat puțin din motive obiective, testul nu s-a mai ținut. Chiar și așa, cred că merită să trecem în revistă principalele noutăți ale gamei pentru sezonul viitor.

Din punctul meu de vedere, principala noutate este ARVti. De ARV am mai scris pe site – e un schi polivalent, all-mountain clasic, ușor de schiat și foarte prietenos. Review-ul din 2008/2009 e relevant pentru ce a însemnat ARV până anul ăsta, pentru că a rămas neschimbat de la lansare, acum 10 ani. Ca să fiu sincer, eram convins că Armada va renunța de tot la ARV, așa cum s-a întâmplat cu ANT-ul și ARG-ul acum câteva sezoane. Dar, surpriză, nu. ARV se transformă în ARVti – mai lung, mai lat, cu early rise pe față și, asta da surpriză!, 2 straturi serioase de titanal. Știu că au fost multe voci care spuneau că hiba ARV-ului vechi e lipsa metalului, așa că acum problema s-a rezolvat. După 2 sezoane în care și-au făcut mână pe Triumph, schiul de pârtie/frontside, titanalul își face loc și în ARVti.

Modelul schiat de mine este de 188cm, dimensiuni 135-99-125, radius 22.5m. Celelalte lungimi sunt 168cm (131-97-121, r 18.5m) și 178 (133-98-123, r 20.5m). Legătura este Tyrolia Adrenalin – legătură de freeride/touring, oarecum asemănătoare cu Guardian-ul de la Salomon/Atomic, și e montată pe semnul recomandat de producător.

După cum știți, am dat zilele trecute perechea de Volkl Mantra, schiul meu pentru orice. Spuneam atunci că înlocuitorul ar trebui să fie cam la fel, dar mai ușor și mai fun. Îmi făcusem un oarecare shortlist pe care băgasem Nordica SoulRider și viitorul El Capo (a nu se confunda cu El Paco, tot de la Nordica), Volkl Gotama, Kaestle FX104 și BMX98. Plus chestii ceva mai exotice de la Fat-ypus și Praxis. Când am văzut specificațiile lui ARVti m-am gândit că s-ar putea să fie foarte aproape de ce căutam.

Pe pârtie

Nu aș zice că e vreo surpriză: ARVti merge foarte bine pe pârtie, “ti” vine totuși de la titanal. Inițierea virajului se face foarte ușor, apoi schiul e suficient de ferm încât să țină trasa foarte bine, dar nu atât de ferm încât să nu mai poți schimba raza virajului. Mă așteptam să fie ceva mai pretențios și mai agresiv, dar mi se pare un mix foarte bun între un schi all-mountain și un carver prietenos.

Spre deosebire de ARV-ul clasic, ARVti nu are nici o problemă cu zăpada înghețată. Face zgomotul specific oricărui schi lat, dar nu a derapat aiurea decât în momentele în care nu am fost suficient de hotărât.

Merge la fel de bine la viteze mici și medii, atât de bine încât va fi schiul meu preferat pentru dat ore de schi. Am încă o rezervă la viteze mari, dar mă voi elucida foarte curând pe pârtiile impecabile din Monterosa.

Eu, cum ziceam, am montat schiul chiar pe semn, iar cum Armada este un producător new-school, înseamnă că e mai pe față. Inițial nu mi-a plăcut foarte mult, obișnuit fiind cu mult mai clasicul Mantra. Doar pe pârtie am avut senzația că aș fi vrut mai mult schi în față, și doar la tranziția între viraje la viteze mari. Recomandarea mea este să păstrați semnul dacă vreți un schi fun, care poate sări sări orice gâlmă și merge lejer în switch. Dacă aveți un stil mai carving/frontside, atunci ar fi o idee să puneți legătura mai în spate cu 1-2cm.

Inițial așa aș fi vrut să fac, dar m-a convins Bubulu că pe semn e mai bine inclusiv pentru urcat. Iar el pare să știe ce spune când vine vorba de ture, cu atât mai mult cu cât Jackal-ul său e montat cu 1 sau 2cm mai în față.

Pe lângă pârtie

Mă refer la zonele dintre pârtie și pădure, la locurile în care dai de toate tipurile de zăpadă pe suprafețe relativ mici – dâmburi, zăpadă tocată, ceva cruste subțiri, urme șamd. Aici mi-a plăcut foarte mult ușurința cu care schiul trece dintr-o tip de zăpadă în altul – nici o emoție, nici o dramă, pare că nu se schimbă nimic.

Alunecarea e foarte bună mulțumită tălpii rapide, iar vârful early-rise îmblânzește denivelările, pe care le poți sări fără nici o problemă. Coada e foarte pop-friendly, ca să zic așa. Iar schiul pare suficient de ușor încât să fie distractiv, cu tot titanalul ăla. Pe scurt, am sărit tot ce am văzut.

Powder prin pădure (la Azuga)

Schiul prin pădure e o disciplină în sine. Zăpadă e mai bună, în general, decât în spațiile deschise, dar trebuie să virezi unde se poate, nu unde ai chef. De multe ori, trebuie să virezi foarte rapid, așa că nu e loc de schiuri greoaie. Mantra avea o problemă în situațiile astea. JJ, pe de altă parte, este schiul ideal pentru așa ceva.

ARVti m-a surprins din toate punctele de vedere. Întâi de toate, vârful nu a intrat niciodată mai mult decât e bine. Evident, nu stă așa sus ca un rocker, dar se descurcă excelent chiar și când zăpada ajunge la 70-80cm. Apoi virează foarte bine în spații strânse. E mult mai aproape de JJ decât de Mantra, și asta e cu adevărat o surpriză. Flavius era pe un ARG și el surfa în cel mai ușor mod cu putință, dar și eu m-am distrat bine.

Offpiste – crustă, hardpack, tocătură

Ok, îmi place să schiez pow ca oricui de pe lumea asta, dar cu atâta invazie de fatties e din ce în ce mai greu să prinzi ceva fără urme. Iar dacă peste urme vin vântul și înghețul, știi că lucrurile nu mai sunt așa drăguțe. Da, vorbesc de Sinaia, acum câteva zile. E nevoie de schiuri tari, la propriu, picioare tari și tehnică bună. Am dat câteva coborâri pe Călugăr/Zade pe zăpadă excelentă și a fost, evident, excelent. Apoi am ajuns pe Târle unde nu mai era deloc așa bine, dar ne-am descurcat. La fel pe sub telescaunul dintre 1400 și 2000. În toate situațiile, schiul a fost de încredere. Nu a tremurat excesiv, nu a derapat când nu trebuia, nu a pierdut deloc aderența.

Pe Carp unde era o zăpadă bine îndesată de vânt, a fost ca pe pârtie – vezi mai sus.

Astea sunt impresiile după 5 zile pe ARVti, timp în care am ajuns pe foarte multe feluri de zăpadă. Nu am găsit încă un punct cu adevărat slab – bănuiesc însă că vitezele foarte mari nu vor fi punctul forte al lui ARVti, cel puțin nu cu legătura pe centru. În schimb e ultra-fun și jucăuș, fără să fie prea moale. Cam ce voiam. Urmează, cum ziceam, să ajung pe niște pârtii serioase în Monterosa. Și, cu siguranță, ceva culoare și păduri. Apoi vor urma și ture mai lungi, sunt foarte curios cum se vor comporta la deal cu Adrenalin-ul ăsta.

Mai multe despre noua gamă Armada aici.