S-a stins ‘nea Radu
22 May 2009, alexosu
Nu cred ca exista prea multi oameni, dintre cei care au facut macar o tura pe schiuri in Bucegi, care sa nu il cunoasca pe ‘nea Radu. Macar din auzite, din povestile altora. Era, intr-un fel, omniprezent.
Stia zona Bucegi-Baiului ca in palma, stia tot timpul unde e zapada mai buna, care sunt zonele mai sigure si tot asa. Era tot timpul pe munte, de la prima pana la ultima zi cu zapada. Vara era cu caiacul pe lacurile de munte. In general parea ca face ce ii place. Rar am vazut un om asa activ si pasionat, totul intr-un mod firesc si fara cuvinte de prisos
Cu cateva ore in urma, ‘nea Radu a avut un accident grav in zona Vaii Priponului si din pacate nu a supravietuit. Probabil ca Bubulu va reveni cu cateva cuvinte curand.
Avea 73 de ani. Odihneasca-se in pace.
Comentezi?? Comenteaza!!
21 Raspunsuri la “S-a stins ‘nea Radu”
Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.
Ultimele Articole
Comentarii Recente
- mariusica: Atomic - colectia 2008/2009
- alexosu: Atomic - colectia 2008/2009
- Cristi: Atomic - colectia 2008/2009
- Bubulu: Nea Radu - ultima tura
- Gherman Dorin: Nea Radu - ultima tura
- alb_ca_zapada: RedBull Powder Kick
- Solo Radu: RedBull Powder Kick
- Maximilian: SummerJib nu a murit, traiasca SummerJib!
| « Apr |
|
Jun » |
| Mon | Tue | Wed | Thu | Fri | Sat | Sun |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | ||||
| 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
| 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
| 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Photo Derdelus
-
Tovarasi de Derdelus
D-zeu sa-l odihneasca-n pace.
Cum de s-a intamplat un asa accident taman lui ?
D-ZEU sa-l ierte !
De pasti am facut cu el 2 ture superbe pe schiuri!
Stia tot ce era legat de tura (zapada, ski,piele,ingrijire echipament…..)
Pare incredibil ,el sa moara pe munte?!
Un om deosebit in toata putera cuvantului !
Avea de gand sa inchida sezonul de ski si sa inceapa cu caiacul
Povestea ca pe o tragi-comedie situatia lui cu mostenirea
……si cu tristete despre baiatul lui ……….
Am fost impreuna. Eu m-am oprit la stana de la intrarea din valea Pripoului iar el s-a dus singur pana in firul vaii sa arunce o privire. Dupa ceva timp, vazand ca nu mai vine m-am dus dupa el. Ajungand pe brana de piatra ce face legatura dintre muchia Priponului si firul vaii l-am vazut jos, cazut cca. 50 metri, in mod cert de pe aceasta brana pana in firul vaii. Parerea mea este ca s-a impiedicat sau a alunecat sau a avut ameteli - este greu de spus cu exactitate - am facut o suta de scenarii posibile dar nu voi avea niciodata certitudinea felului in care s-a intamplat accidentul. Am trecut brana, am coborat la el si am constatat ca era mort. Mu-mi vine sa cred ca s-au intamplat toate acestea.
Am facut cu Radu foarte multe ture de schi si nu numai, eram prieteni foarte buni si rar trecea o zi fara sa vorbim.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Eugen Popescu
Dumnezeu sa-l odihneasca ! L-am cunoscut si eu episodic pe nea Radu, un om deosebit si total dedicat muntelui cum foarte putini sunt ….
Am mers cu omul asta in telescaun, la Sinaia, cand era Campionatul National de Schi Alpin. Era suparat ca i s-a stricat o legatura de tura si trebuia sa faca comanda pe internet. Un om al carui chip semana cu un Soare!
n-as fi crezut niciodata ca nea Radu va muri, facea parte din Bucegi. Il intalneam peste tot - in fiecare zi la Azuga iarna il vedeam urcand partia , in Retezat venea cu caiacul, prin Sinaia trecea des dupa ce “dadea” Sugarile… Pentru noi a fost si va ramane un exemplu de tinerete fara batranete. Dumnezeu sa-l odihneasca si sper sa putem avea energia si dragostea de munte pe care a avut-o el.
Sunt convins ca toti cei care l-au cunoscut au numai cuvinte de lauda la adresa lui.
La cei 74 de ani ai sai era de o vigoare extraordinara, mergea pe munte in special la ture de schi toata iarna, iar vara in general si-o petrecea cu caiacul pe toate lacurile din tara, si plimbari pe mai toti muntii.
De obicei facea pauza o zi pe saptamana si asta pentru a se aproviziona cu alimente. Iarna asta stabilise un record, 17 zile neantrerupte de ture de schi.
Trupul neansufletit va fi depus luni dupaamiaza la Capela Bisericii din Busteni si marti dupa ora 12 ( nu s-a stabilit inca ora exacta ) va fi inhumat in Cimitirul din Busteni.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Eugen Popescu
Este nedrept ce i s-a intimplat lui nea Radu si invocarea destinului este o palida consolare !
Nea Radu a respectat in cel mai grad muntele. Isi alegea cu grija traseele, functie de cel mai mic amanunt. Nu risca niciodata !
Odata cu acesta tragica intimplare a disparut un simbol al ideii de a face
miscare din placere si pentru mentinerea sanatatii. Era prototipul omului
“fara virsta”, cu o conditie fizica si sanatate de invidiat.
Dincolo de regrete si pareri de rau, acest eveniment este un avertisment
pentru toti iubitorii de excursii pe munte si ski extrem: muntele nu accepta
nici cea mai mica slabiciune, neatentie, oboseala sau risc inutil (nu mai
vorbesc de situatiile iresponsabile pe care le intinesc salvamontistii !).
Este pacat ca, uneori, muntele se razbuna pe cine nu trebuie.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Nea Radu este si va fi un model pentru noi; sper ca la varsta lui sa mai fim si noi in stare sa facem ce facea el.
Un om deosebit. Pacat ca s-a dus. Putem doar sa ne consolam cu gandul ca a plecat facand ceea ce ii placea cel mai mult…
Dumnezeu sa il odihneasca. Si fie ca amintirea lui sa ne ajute sa vrem sa ramanem tineri, asa cum a fost dansul toata viata.
@Mircea Raican: Poate ca nu a fost razbunarea muntelui. Poate ca inima s-a oprit acolo unde ii era mai drag si corpul a cazut dupa aceea. Nu poti stii. Iar in cazul acesta, trecerea sa dincolo devine cea mai fireasca cu putinta, o continuare a modului in care a trait nea Radu. Eu o sa cred ca asa a fost si tristetea va fi mai mica.
Dumnezeu sa il odihneasca.
Cred ca mi-as trai viata din plin daca as reusi sa fac macar a zecea parte din cate a facut nenea Radu si mi-as dori sa sfarsesc ca el, daca ar fi sa imi aleg. Ceea ce stim cu totii, si doare, e ca mai avea inca atatea de facut…
Sunt convins ca acum Nea Radu e intr-un loc mai bun, cu lacuri de cristal marginite de creste pline de pulver… Din cele cateva intalniri pe care le-am avut pe munte cu Nea Radu, mi-am dat seama ca e un ideal, e ceea ce ne-am dori toti sa ajungem. Iar sfarsitul sau e la fel, a fost probabil sfarsitul pe care, in adancul sufletului, ni-l “dorim” cu totii daca ar veni dupa o viata plina de impliniri.
E mai bine asa, decat de exemplu destinul lui Mircea Florian, cuvintele scrise de dl. Mititeanu despre acesta mi-au ramas intiparite adanc in suflet si au revenit la suprafata cu aceasta trista ocazie. Dl. Mititeanu a scris “Iar cand a aflat ca o boala nemiloasa s-a cuibarit in trupul sau, a mai urcat –singur- pentru ultima data pe una din potecile pe care le-a strabatut de sute de ori spre « acasa », spre acele cuiburi de frumusete, singuratate si liniste de care-i era mereu dor intre betoanele capitalei. Pe mine, acum, in fata tastaturii- ma doare gandul la simtamintele lui din acele clipe de « adio iubita mea Prietena ».” Mi-e groaznic de frica sa ajung intr-o astfel de situatie vreodata, Nea Radu s-a stins macar in mijlocul locurilor pe care le iubea.
Adio, Nea Radu, si sper sa ne vedem cu totii intr-un loc mai bun!
Suntem de-o varsta. Ne-am intalnit pe munte si partiiile de schi de cand ne stim si nu existau inca sarme in Bucegi. Ne-am cunoscut si ca familii. Am facut si cateva “Vame” inpreuna - el in masina lui, eu cu cortul si guvizii prajiti -. Ne-am vazut ultima data la Dimache - lansarea cartii - am vorbit, ne-am povestit ispravile,
el cu turele in Bucegi eu cu partii prin alte lumi, am ras si am zis sa tinem o
legatura pt marea de anul asta.
Asta-i! N-o sa mai fie nici-o mare sau zi de schi inpreuna.
Acum cand scriu aceste randuri mi-am adus aminte si proverbul “omul simte ca inbatraneste atunci cand incep sa-i moara prietenii”. Incet, incep sa ma simt singur pe partiile noastre, pritre tinerii din noul val cu placile lor, cu galagia lor, cu… Ma bucur ca totusi ne-am mai intalnit odata si ca am si cateva poze inpreuna cu el.
Acum avem pe cine pomeni. Dumnezeu za-l odihneasca.
Am scris si eu de nea Radu azi.
Pentru noi era Modelul. Familia noastra a fost foarte apropiata de el, stateam linistiti cand baiatu cel mare era cu nea Radu pe munte.
Dumnezeu sa-l odihneasca….
@ Eugen, te imbratisam.
:( chiar nu imi vine sa cred!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Vreau sa ii dedic poezia “Dati-mi un trup voi muntilor”, de Lucian Blaga:
“Dati-mi un trup
Voi muntilor
Marilor
Dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
In plin!
Pamantule larg fii trunchiul meu
Fii pieptul acestei naprasnice inimi
Prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc
Fii amfora eului meu indaratnic!”
Cred ca aceste versuri, intr-un fel sau altul, il reprezinta si l-au reprezentat pe nea Radu…
Dumnezeu sa-l odihneasca!
“Hoinarind in munti pe o carare
Cand in cale-o cruce ai intalnit
Nu uita sa pui macar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit ”
Danyar
Dumnezeul sa-l odihneasca …
Ramai cu bine nea’ Radu !
Dumnezeu sa te odihneasca !
Fara tine, muntii nostri vor fi mai saraci !
…un ochi plange un ochi rade..un ochi plange pentru ca este greu sa te desparti de cineva pe care ai cunoscut ,oricat de putin.alt ochi -sufletesc-rade de bucurie ca avut o cazia sa intalnesca un astfel de om ..ne ramane datoria sa ducem stafeta mai departe si sa le purtam cu demnitate amintirea .si noi vom trece .important este sa lasam ceva in urma ,ceva ce ne este noua sfant ,ce sa poata fi preluat de altii .sunt bucuros ca l-am cunoscut ,sunt multumit ca avem un model de vivacitate.acum si oricand il ajutam cu o rugaciune din inima.
Intr-adevar este o mare pierdere. Nea Radu a atins si schimbat mule vieti prin exemplul si prezenta sa pe munte in toate sezoanele. Sunt convinsa ca a inspirat pe multi. De cate ori planificam o expeditie la munte in Bucegi eram convinsa sa am toate sansele sa-l intalnesc pe undeva prin munti, iar mai ales iarna era nelipsit de pe partii. Pentru mine ramane un model de dragoste pentru natura, in special pentru munte; un model de respect pentru munte si un totodata un model viata.
Ne gandim cu totii cu regret ca nu mai este printre noi, insa totodata trebuie sa-i multumim pentru tot ce a facut mai mult sau mai putin direct sau indirect pentru fiecare din noi care l-am cunoscut intr-un fel sau altul.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-i odihnesca sufletul in pace.