JJ. Atat

Imi vine destul de greu sa scriu review-ul asta pentru ca mi-e ca nu o sa ma creada lumea. Totusi, sunt foarte sigur ca modul in care schiez se va schimba radical in urmatorii ani multumita acestui schi.

Bun. Deci ati inteles, va fi un review de bine… Sa trecem la fapte.

Primul lucru care te face sa te uiti atent la JJ e forma lui dubioasa. E foarte lat in zona mediana, se mai lateste putin catre varf si coada, iar apoi se ingusteaza si o tine asa. Profilul lui JJ in mm este 126-136-115-133-121. Vazut dintr-o parte, iarasi e ciudat, cu varful si coada rocker (detalii despre rocker aici si aici). Puse pe hartie, cifrele indica un singur lucru, si anume powder. Puse pe partie, schiurile zic cu totul altceva.

Forma schiului e un aspect care merita discutat mai detaliat, pentru ca e unul dintre lucrurile foarte importante. Armada a patentat ceea ce se cheama Elf Shoe Technology. Pe scurt, asta inseamna ca varful si coada sunt rocker din punctul de latime maxima. Avem camber normal intre punctele de latime maxima, si rocker in rest. Avem un schi foarte rigid in zona de camber normal si foarte soft in rest. Toate lucrurile se leaga foarte armonios la JJ, dupa cum se vede.

As putea sa mai vorbesc mult pe tema asta, dar ajunge cu teoria, sa vedem in practica. Despre tester – mai multe info aici. Foarte pe scurt – schior avansat/expert (in zilele bune), forma fizica buna, zile de schi/an intre 20 si 30. Prefer schiuri mai degraba rigide, virajele mai degraba largi, zapada mai degraba mare.

Aveam schiul (in varianta 185cm) montat de ceva timp, dar l-am tot amanat. Imi tot ziceam ca inca nu e zapada suficienta si ca mai bine merge ANT-ul (intr-un episod viitor despre el). Asa ca prima iesire cu JJ in picioare a fost in Italia, pe partia Pistone Betta. Partia era perfect aranjata, aproape fara urme, dar destul de tare, inclinatie medie, cu 1-2 pasaje de aprox 30 de grade, dar scurte. Am trecut peste introduceri, am lasat timiditatea deoparte si am incarcat varfurile schiurilor. A urma un viraj carve aproape perfect si un WOW mare de tot. Schiul asta stie partie! Mai departe, pana jos, a fost o coborare lejera, de incalzire, in care am testat tranzitia de pe un cant pe celalalt. Nici macar asta nu mi s-a parut un lucru prea greu.

[Stop cadru, si ne intoarcem putin la teorie. JJ e un totusi un schi cu radius de 14m. Asta pentru ca se masoara doar portiunea de camber, singura care intra in contact cu o partie batuta. Coada si varfurile flutura, dar cui ii pasa?! Inapoi pe partie.]

Urmatoarele coborari au fost tot pe partii. Singurul moment delicat a fost cand am vrut sa franez brusc intr-o portiune cu umbra si zapada inghetata. Acolo JJ nu se simte prea bine. Totusi, comportamentul sau e ok si, mai ales, predictibil. Cu viteza ceva mai redusa, problema se rezolva elegant – un schior avansat va putea vira fara emotii chiar si pe zapada foarte tare. Ceilalti – un mic derapaj controlat si gata.

Zone de powder nu prea mai erau cand ne-am infatisat noi in Italia. Asa ca iesirile in off-piste s-au rezumat la zapada tocata si para tocata, moguli si ceva cruste. Nu ma dau in vant dupa nici una dintre ele, dar in zapada tocata am avut multe momente de schi senzational. Schiurile ar fi putut duce mai mult, nu si schiorul. Pe cruste am defilat la modul cel mai elegant. JJ s-a simtit la fel de sigur si solid ca si pe partie. In moguli am testat manevrabilitatea schiului in cazuri limita si raspunsul a fost foarte promt. Latimea o fost un dezavantaj doar in primele momente, pana cand m-am obisnuit cu lopetile.

Ei, si apoi se rupe filmul, pentru ca in ziua 4 astia au bagat +40cm de powder. In unele zone bune +1m. Cum s-a nimerit ca fix in ziua aia JJ-urile sa fie tot la mine, am acceptat cu demnitate si am purces. Ar trebui sa imi marchez in calendar ziua de 5 Februarie, pentru ca atunci am invatat din nou sa schiez. O sa fiu putin mai explicit.

In spatii largi oricine poate schia powder uscat si moale. Bagi viteza si aia e, schiul va pluti in cele din urma. Mai faci un viraj aici, inca unu dincolo si tot asa. Cu cat mai lat, cu atat mai bine. Ei, da, dar nu numai. Cu cat mai rocker, cu atat mai bine, asta e noua deviza pentru schiat in powder. Prima senzatie a fost extrem de puternica, am simtit cu adevarat ca am redescoperit ce inseamna schiul. Si senzatia a cotinuat pe tot parcursul zilei.

[Spot cadru, inapoi la teorie. JJ e un schi foarte usor, pentru dimensiunile sale. Are o structura de lemn de plop, intr-o alternanta de fasii mai late si mai inguste, imbracata in doua straturi de fibra de sticla si cu insertii de kevlar. Asa se controleaza flexul schiului. In plus, canturile sunt si ele usurele, fiind folosite cele de 1.7, nu cele de 2.5]

Dupa o prima ture de recunoastere, a urmat o coborare printr-o padure destul de abrupta si deasa. Emotii, pentru ca schiatul prin padure poate fi o treaba delicata. E de ajuns sa nu iti iasa un viraj la momentul potrivit si pe trezesti mancand coaja de copac. Not funny. Hm… Nu am avut nici un moment aceasta problema. Tot ce aveam de facut era sa orientez varfurile schiurilor in directia dorita si gata. Pe o panta de 100m faceam maxim 7 viraje, pe o latime de 10-15m. Cand simteam ca se aduna prea multa zapada sub schiu, schimbam directia virajului. Si tot asa. In spate ramanea zapada devastata. Cea mai placuta priveliste, jur. Coborarea prin paduri, pe sub gondole si teleascaune devine sportul favorit.

Oricat m-am chinuit, nu am reusit sa ingrop varfurile schiurilor. Mai mult, de la o viteza medie in sus, nu mai conteaza ce e pe sub zapada, pentru ca schiul sta sus. Mai auzi cum dai peste o creaga, dar mai mult de o mica urma pe schi nu rezulta din treaba asta.

Ziua a fost atat de intensa incat nu am facut nici o pauza. Am schiat si am schiat si am schiat pana la inchiderea instalatiilor.

Note finale

Partie aranjata – 10 (stiu, orice schiu e bun in conditiile astea)

Partie inghetata – 7 (viteza mica si fuga catre zapada mai buna)

Partie muncita – 8 (tranzitia de pe un cant pe altul dureaza ceva mai mult decat la un schi ingust, evident)

Moguls – 8 (picioare sa fie, ca in rest e ok)

Offpiste tocat – 10 (nu stiu un schi mai bun pentru treaba asta)

Crusta – 10 (necesita putin antrenament, dar dupa ce prinzi spilul devine foarte usor de schiat in crusta)

Zapada inghetata / Scoici – 9 (chiar daca exista variante mai bune, JJ se descurca onorabil)

Powder – 10 (desi nota e mica pentru ce se intampla in realitate)

Medie – 9. Daca ar fi sa luam in calcul numai notele pentru backcountry, media e de 9.75.

Daca ar fi sa am un singur schi in dotare, asta ar fi. Este de departe cel mai adaptabil, usor de schiat si fun schi pe care m-am dat. Nici macar nu trebuie sa fii expert ca sa te dai pe un JJ. Orice schior intermediar se va distra de minune cu asa ceva in picioare. Intr-un fel, ai doua schiuri intr-unul. Un schi de partie, scurt, rigid si cu radius mic (dar foarte lat) – zona de camber, si un schi de 185, flexibil si cu o portanta superba in powder, in momentul in care intra in contact cu zapada varful si coada.

Feelingul general e de tractor mare, dar usor, manevrabil si distractiv.

Mai mult, te face sa vrei sa inveti lucruri noi. Am schiat cu fata, am schiat cu spatele, am facut tot ce mi-a trecut prin cap. Apropo, schiatul cu spatele in pow e o experienta care trebuie incercata de oricine. De acum doar imaginatia e limita.

Sunt foarte curios cum va arata schiul, ca sport recreativ, peste cativa ani. Spun asta pentru ca am impresia ca am vazut viitorul. Nu zic ca el e JJ neaparat, ci mai degraba tehnologia rocker.

Cam asta e. Schiul e disponibil pentru teste (185 si 175cm) – dati un mail la “contact #la armadaskis.ro” si se aranjeaza.

A se citi si review-ul lui Dinutzu pe un alt model cu rocker.

Si vedeti ce zice si Ion Trandafir despre JJ.

(Photo credits: Dragos)