“Heat”
2 January 2010, by alexosu

Americanii au un cuvant foarte bun pentru stress, griji, presiune, si anume “heat”. Filmele de la Hollywood au dezvoltat un intreg concept in jurul termenului. Avem chiar si filmul “Heat”, cu Al Pacino si Robert de Niro. “Heat” se refera la neplacerile cauzate indirect de actiunile unei persoane asupra alteia. Neplacerile astea iau, in general, forma unui politist al dracului. Intelegeti unde bat. Si acum inapoi la zapezile noastre.
Radu facea o trista trecere in revista a accidentarilor din ultimul timp din Cupa Mondiala. Si reda si raspunsurile oficiale vizavi de acest lung sir de accidentari. Raspunsurile, avand in vedere ca vin de la oamenii direct implicati in organizarea concursurilor de Cupa Mondiala, sunt foarte evazive si nu raspund in nici un fel la problema. “Vom face, vom drege, ne pare rau”.
Totusi, cum se face ca sunt atat de mult accidentari in ultimii ani? Si atat de grave?
Primul raspuns e foarte la indemana - echipamentul. Schiurile carve (parabolice) dezvolta forte care daca nu sunt canalizate in directia potrivita, duc la iesiri in decor si la accidentari. Daca stam putin sa ne gandim la modul in care functioneaza un schi carve, judecata e valabila. Tensiunea acumulata de schi in timpul virajului e, in general, convertita in viteza la iesirea din viraj. Cand forta schiului e scapata de sub control, lucrurile devin destul de periculoase. Cazul cel mai des intalnit e iesirea in decor din cauza ca schiorul e prins pe cozi, moment in care decoloeaza (la propriu) de pe partie.
Alti factori sunt modul in care e conceput traseul, calitatea zapezii, vizibilitatea, pregatirea fizica a schiorilor samd. Toti, insa, sunt factori interni. Si fiecare contribuie mai mult sau mai putin la tabloul actual. Dar nu cumva pierdem din vedere si factorii externi?
“The heat”, in cazul Cupei Mondiale la schi alpin, vine din freestyle si freeride. Voi fi mai explicit. E stiut faptul ca industria schiului a trecut prin momente grele pe la inceputul anilor ‘90. Snowboard-ul castiga tot mai mult teren, in special in randul tinerilor. A fost nevoie de o revolutie in 2 pasi pentru ca schiul sa devina din nou interesant pentru tineri: tehnologia carve, si cea twin-tip. Ambele imprumutate din snowboard. Ironic, nu? Pe langa revolutia tehnologica, vine si schimbarea completa a modului in care schiul e inteles si practicat. Lucru care vine dintr-o intreaga cultura alternativa a sporturilor catalogate la un moment dat extreme, dar care stau mult mai bine pe langa cuvinte ca “free” si “style”. Adica snowboard, skateboard, surf, BMX, inlinte skate si tot asa.
Astazi schiorii din Cupa Mondiala nu concureaza doar intre ei, ci si cu cei din noile discipline. Cu cat un sport e mai urmarit, cu atat va fi capabil sa adune mai multi sponsori. Departe de mine gandul ca un concurs de slopestyle aduna mai multi spectatori decat un SuperG de Cupa Mondiala. Dar faptul ca noul val atrage atat de multa simpatie din partea publicului are repercusiuni mult mai importante decat par la prima vedere.
Din pacate, accidentarile din Cupa Mondiala sunt o consecinta a presiunii pe care freestyle-ul o pune pe schiul clasic. Raspunsul FIS a fost foarte simplu: sa crestem doza de specatacol. Adica saritori mai mari, viraje mai grele, compresii mai puternice si zapada cat mai tare cu putinta. Puneti aici niste oameni extrem de competitivi plus pretentiile antrenorilor, ale sponsorilor si fanilor si iese ce iese. Schiul alpin a ajuns un sport extrem de selectiv si de dur. Cine nu face fata rigorilor, iese. De multe ori iesirea e urata.
Evident ca vor urma o serie de masuri marunte si punctuale care sa previna si sa combata accidentarile - tot de la Radu aflam de schimbarea modelului de porti. Dar “the heat” e tot acolo. Si va fi acolo de acum inainte. Discutia ramane deschisa, pentru ca sunt sigur ca nu va trece mult timp pana cand si in concursurile de freestyle vor aparea probleme asemanatoare. Deocamdata e destul de ok din cauza ca elementul “distractie” nu a disparut. Nu inca.
PS. Din lipsa de zapada am ajuns la articole mai filosofice, cum e cel de fata. Daca sunteti de parere ca aberez prea mult, doar spuneti-mi. Oricum, nu va voi plictisi prea des cu articole de acest gen.
Comentezi?? Comenteaza!!
2 Raspunsuri la ““Heat””
Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.























Acum cateva zile am vazut la eurosport transmisiunea unui montaj despre acest festival:
http://www.worldalpinerockfest.com/
http://www.youtube.com/watch?v=rKX0HULsl38&feature=related
Au fost acolo cei mai buni schiori de alpin si chiar daca nu a fost o etapa fis in sfarsit s-a gandit cineva sa combine schiul alpin cu muzica, cu gagicile(tricorile de competitie erau scoase de pe niste tipe) si cu flycam-uri(proba de super urias era filamata cu un fly-cam).
Pacat ca inca exista incuiati(http://www.fis-ski.com/uk/insidefis/fis-council.html - nici un membru din consiliu nu este nascut dupa 51) in lumea unui sport ce poate fi atat de progresiv(prin miscarea freestyle si freeride s-a vazut unde se poate ajunge). JOS cu babalacii din FIS.
Interesanta ideea asta: “Astazi schiorii din Cupa Mondiala nu concureaza doar intre ei, ci si cu cei din noile discipline.” Acum inteleg ce vroiai sa spui in comentariile de pe http://radusavin.wordpress.com/. Sincer, nu sunt de acord cu parerea ta, desi o gasesc interesanta.
Si nici cu asta: “Cazul cel mai des intalnit e iesirea in decor din cauza ca schiorul e prins pe cozi,”. Se cadea acum 10 ani, cand schiorii erau inca obisnuiti cu schiuri de 1.90 la slalom. Acum se cade mai mult datorita dezechilibrului lateral. Iar daca vorbim de echilibrul antero posterior, Vonn a cazut pentru ca avea greutatea prea in fata.
Altfel, sunt de acord cu ideea de “free” si “style” mai degraba decat “extrem”.
Zapada sa fie ca uite, plecam in tabara si nu mai sunt decat petice.