Adlertag - Blidul Uriasilor si Costila

15 May 2008, by alb_ca_zapada

Se pare ca ziua de duminica a fost pentru multi dintre cei implicati in fenomenul dement al schiului de primavara o adevarata zi a vulturilor (precum bine zise Herr Bubulu). Asadar, daca unii se luptau cu inaltimile Mont Blanc-ului si cu pantele sale la peste 4000m, se pare ca altii se ocupau cu lucruri foare serioase prin Bucegii cei natali. download The Devil Dared Me To

Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest download Asadar, doamnelor si domnilor, Valea Costilei si Blidul Uriasilor by Bubulu, Matei si Georgiana.
Iar de la derdelus.ro si de la mine personal plecaciuni si mult respect!

Surviving Sid divx

VIZIUNEA LUI BUBULU

The Last Starfighter rip

Sambata

Dupa ce vineri a fost o zi perfecta de schi, sambata in spiritul traditional, vremea se strica sus insa nu e chiar asa de rau, ceata puternica in valuri alternand cu pasaje de vreme buna de cate o jumatate de ora. Sus ma hotarasc impreuna cu Matei si Nea Gigi sa incercam o Costila , in timp ce Razvan cu Horatiu, Roxana, Mani, Cristina si Alex se hotarasc sa se duca la Omu si de acolo pe Morar.

Zapada pare ok. Pe platou firnul destul de tare si cei cinci-zece centimetrii de pulver par sa garanteze o coborare senzationala.

Dupa ce dam un ocol pe la Blid sa vedem cam cum sta treaba cu zapada in zona, ajungem in capul Costilei. Zapada parea foarte buna, peste firnul tare exista un strat de zece-cincisprezece centimetrii de pulver nu foarte uscat, dar nici foarte umed numai bun de schiat chiar si la viteze mai mari.

Coborarea pana in valcelul de sub perete e senzationala, cincisprezece-douazeci de centimetrii de pulver pe fata de dinainte de canion, treizeci-patruzeci de centimetrii de pulver in canion. Ca de obicei in canion trebuie acordata o atentie marita zapezii, panta de aproape 45de grade si ingustimea culoarului de maxim trei-patru metri (in unele zone) face ca in caz de declansare a unei lavine posibilitatea de a o evita sa fie destul de greu de realizat. Dupa traversarea valcelului de sub perete zapada devine foarte moale si denivelata, de asemenea antrenarea zapezii in momentul declansarii virajului putand provoca probleme. In fine ajungem fara probleme toti : eu, Matei si Nea Gigi la refugiul Costila. Matei s-a descurcat excelent fara sa imi dea emotii pe Costila iar despre Nea Gigi care la 50 de ani ai sai are poate zece coborari pe Costila in ultimii trei ani, si coboara intr-o iarna de minim trei ori pe Costila ce as putea sa mai zic?

Duminica

Dimineata vremea e superba, senin bec, fapt ce imi da sperante ca azi va fi Adlertag (Ziua Vulturului), adica voi incerca sa cobor Blidul Uriasilor, pentru a doua oara dupa mai 2000 cand l-am coborat impreuna cu Radu Savin.

La cabina facem jonctiunea cu Georgiana care trebuia sa asigure suportul foto pentru operatiune in timp ce Matei trebuia sa-l asigure pe cel video. Sus insa ma desumflu destul de repede, este ceata compacta fara vant cu sanse destul de mici de a se sparge. Un moment am fost chiar tentat sa o cotesc pe Morar impreuna cu Dana, sora Danei -Oana (scuze daca gresesc dar sunt batran si bolnav), Horatiu, Catalin, Doru si Luci.

Pana la urma mergem spre Blid pe o ceata destul de compacta. Aproape de releul Costila ma intalnesc cu domnul Mircea care imi confirma ipoteza devastatoare (vorba lui Fane) - ceata compacta pe tot abruptul Malin-Costila-Blid-Valea Alba.

In timp ce coboram Iadul Vaii Albe spre Blidul Uriasilor ceata se sparge brusc, practic se vedea pana in Busteni, grabim ritmul, ma echipez si plec spre capul vaii in timp ce Matei cu Georgiana isi ocupau pozitiile de tragere in buza Blidului.
Ajung in capul vaii dar dezamagire: ceata revine in forta nedandu-mi nici o sansa de coborare. Hotaram sa asteptam sa se sparga ceata, practic imi trebuia un culoar de minim o jumatate de ora de vizibilitate perfecta pentru a cobora culoarul Blidului.

Cu claparii stransi astept momentul cand ceata imi va permite coborarea, pe masura ce trece timpul ma intreb daca e bine ceea ce fac: sa cobor un culoar cu panta de 45-50 de grade, pe o zapada destul de dura cu cincisprezece-douazeci de centimetri de pulver… Ma linistesc un pic gandindu-ma la Valea Costilei pe care am coborat cu o zi inainte, cand cei douazeci de centimetri de pulver de pe fetele de sus, pe o panta de 40-45 de grade nu au alunecat deloc, desi am fost trei oameni.

Dupa aproape o ora de asteptare imi cam piere cheful de vitejii, ceata era din ce in ce mai deasa si incepuse sa si ninga destul de tare… plec din capul Blidului si cobor pe creasta pana la Georgiana si Matei. Hotaram sa mergem cu tot bagajul sus si daca nu se schimba vremea in douazeci de minute sa plecam spre Costila. Peste zece minute, datorita faptului ca incepuse sa bata vantul, ceata se risipeste si ma hotarasc sa cobor… oricum mai bine acum pe zapada tare cu douazeci de centimetri de pulver si vreme rece, cu cornisele inghetate, decat alta data pe zapada mai buna la coborare dar cu teroarea corniselor de deasupra Blidului ce ar putea cadea oricand.

Matei cu Georgiana pleaca sa se puna pe pozitii in timp ce eu fac primele viraje in Blid. Pana la traversare, pe panta de patruzeci de grade nu am nici o emotie, pulverul dandu-mi un usor sentiment de eliberare… la capatul hornului ma trezesc brusc din visare… traversarea pe panta de 45 grade cu douazeci de centimetri de pulver peste firn tare poate fi o problema… orice derapaj in zona se termina tragic, zece-cincisprezece metri mai jos, panta are ca final un perete de saptezeci de metri.

Odata facuta traversarea, se intra in zona de peste 45 de grade, respectiv panta la 50 de grade. Orice greseala pe acest culoar se plateste cu viata… practic pe panta de 50 de grade e imposibil sa te mai redresezi la cea mai mica ezitare sau dezechilibru, si nu o spun eu, ci francezii (“50° et plus : une chute non stoppée immédiatement conduit à l’impossibilité de s’arrêter même en neige profonde”), pasajul e de nivel S5 sigur (poate S6 - am masurat apoi cu clinometrul, la urcare, panta din fiecare sector important al Blidului, vezi foto).

Virez destul de prudent, cautand zone cu zapada mai mica, mai aproape de perete, pentru a diminua pericolul de a pleca cu covorul de pulver la vale. La o suta de metri de brana Mare a Costilei, un val de ceata ma pune intr-o situatie imposibila… daca nu virez si continuu sa derapez, o sa imi creasca viteza pana la o limita de unde redresarea devine imposibila… zapada fiind dura sub pulver… daca incep sa virez, faptul ca nu vad bine terenul datorita cetii poate fi catastrofal… Decid ca trebuie sa virez cu orice risc, senzatia de viraj in ceata deasa pe panta de 50 de grade cu sute de metri de perete sub tine e un amestec de eliberare cu o groaza cumplita… practic nu iti dai seama unde e zapada si unde e ceata, ultimile viraje le fac ca in transa, parca cineva de dincolo ma manevreza ca pe papusile de la teatru.

Dupa cinci minute ajung cu bine sub o stanca protectoare in zona Branei Costilei. Dragul meu schiu Elan 999 ma mai scosese inca odata din belea. Usor, usor revin la normal si intru in rutina urcarii: pregatesc regruparea, scot schiul, pregatesc pioletii, ma ancorez in ei cu o mana, imi pun coltarii, beau o inghititura de apa si incep sa urc. Zapada tare cu pulver face urcarea destul de dificila. Din fericire, coltarii Grivel New Matic (sa traiesti Dinutule) au un antisnow excelent si nu incarca, nu formeaza saboti de zapada.

the kings speech film great quality

Urcarea e destul de dificila si datorita caderilor de pietre din pereti si alunecarilor de zapada proaspata. Dupa circa o ora si jumatate sunt din nou in creasta, viu si nevatamat.

Ce a urmat dupa aceea a fost ca un concediu binemeritat… pe Costila nu era ceata, un pulver de vis de treizeci-patruzeci de centimetrii ma face sa ma simt excelent, iar disparitia fricii de moarte imi da un usor sentiment euforic. Georgiana se descurca excelent pe Costila, si desi era pentru prima oara pe aceasta vale are tupeu si executa virajele la un regim de viteza crescut dar totusi sigur. Pentru Matei nu mai am nici o emotie fiind deja a doua oara pe Costila in douazeci si patru de ore. Pana in baza canionului pulverul ne face sa ne simtim minunat.

Coborarea pe valcelul de sub perete pana la Refugiul Costila e destul de dezagreabila datorita zapezii foarte moi.

Ajung la refugiu, scot schiurile, si cu camera in mana filmez ultimile cadre cu Matei si Georgiana… vine Matei, se tranteste langa mine si bolboroseste ceva gen… “cool”… in engleza… ii spun ca nu inteleg… imi raspunde ca pe romaneste ar insemna “magistral”… apare si Georgiana… cand deodata o lavina pornita din zapada pe care am dat-o noi la vale cu schiurile pleaca cu Georgiana tarand-o 50 de metrii mai jos pana intr-un boschete de arini, in care avalansa s-a oprit, noi tragand o sperietura zdravana, mai putin Georgiana care spre lauda ei ramasese extrem de calma. Am alergat amandoi catre capatul avalansei din tufa de arini, in care Georgiana era prinsa cu picioarele, ii eliberam claparii din legaturile schiurilor apoi ne tragem cu totii intr-o parte. Nimeni nu a patit nimic. Am cautat apoi un schi cam o jumatate de ora cu sondele, si l-am gasit absolut intamplator, cu imens noroc.

De remarcat ca lavina s-a produs in poteca de refugiu… deci atentie amatorilor care vin cu schiurile si schiaza pe conul de avalansa de deasupra refugiului. Oricum intamplarea asta m-a convins sa nu imi opresc ARVA decat in oras… de obicei opream ARVA cand ajungeam la refugiu…

Am coborat Blidul Uriasilor in memoria fratelui meu Razvan si a prietenului meu Grasu (Mirel Ceausu) decedati in 2006, oricum nu cred ca am fost singur pe Blid, cred ca si ei au fost duminica cu mine.
De asemenea multumesc Georgianei, lui Matei si lui Nea Gigi pentru rabdarea si sprijinul acordat de o luna incoace de cand pandesc Blidul, fara ei mi-ar fi fost imposibil sa cobor duminica.
Si nu in ultimul rand vreau sa multumesc domnului Iulian Rucareanu, reprezentantul Elan in Romania, prin bunavointa caruia am beneficiat de un excelent schi de freeride (hand made) Elanul 999.

Bogdan Boja (Bubulu) – 12 mai 2008

VIZIUNEA GEORGIANEI

Dupa o noapte incarcata cu petreceri, dupa numai 2 ore de somn, am decis totusi sa plec spre munte pentru ultima zi de ski din acest sezon. Noroc cu Dana care a fost atat de draguta si m-a luat si pe mine cu toata echipa lor, caci nu prea eram apta sa conduc…

La cabina ne-am intalnit cu Bubulu si Matei care vor sa mearga pe Costila. Evident am decis sa merg cu ei, nu de alta, dar restul trupei vroia sa mearga pe Morar – ceea ce inseamna lungul si interminabilul drum catre Omu si cum eu sunt comoda din fire, nu prea imi suradea ideea… in plus, pe Costila nu mai fusesem niciodata si ma tot intrebam cum este. Mi-aduc aminte ca acum doi ani, zicea Dinutu: “Nu esti tu mah de Costila!” Cand a coborat Radu anul trecut pe aceasta vale, mi-a picat fata pur si simplu, nu de alta dar invatase doar de un sa schieze… in orice caz era ceva nou si muream de curiozitate sa vad cum e.

Pornim spre Costila, mergand spre Blid… pe care Bubulu il tot vaneaza de mult timp. De cateva saptamani incoace se tot opreste aici, analizeaza, calculeaza, programeaza… in fine, vremea nu prea ii surade nici de aceasta data. E cam ceata, nu atat de densa ca saptamana trecuta, dar suficient incat sa nu vezi mare lucru. Ne oprim in dreptul Blidului. Bubulu n-a renuntat la visul lui. Din cand in cand, valul de ceata se mai ridica cateva minute, pe urma iar se albeste totul in jurul nostru.

Ne impartim in doua echipe, Bubulu porneste spre capul vaii sa pandeasca un moment de vizibilitate, iar Matei si cu mine pornim spre un punct de observatie de unde avem o imagine de ansamblu prielnica pentru poze/film. Incepe asteptarea… nu stiu cat timp trece pentru ca incepem sa povestim despre una alta, mai rontaim cate ceva, mai tremuram un pic de frig. In fine, la un moment dat vine Bubulu inghetat si el, fara prea multe sperante ca va mai cobori si ne pune sa mai facem un pic de miscare pana in capul vaii unde statuse el pana acum. Baietii decid sa mai asteptam vreo douazeci de minute. Ok, ce puteam sa spun? Nu trec zece minute ca Bubulu se hotaraste brusc ca va cobori. Nu-mi venea sa cred! Eram convinsa 100% ca nu se va intampla acum Marea Coborare. Matei si cu mine ne reindreptam spre punctul initial de unde analizasem cadrele. Intr-adevar ceata s-a ridicat un pic si putem sa-l vedem pe Bubulu, o furnicuta pe imensul Blid al Uriasilor. Il puteti observa cu lupa in poze!

La ce ne-am gandit noi cat cobora Bubulu? Eu personal, ma concentram sa fac poze. La un moment dat a revenit ceata si nu mai puteam sa focalizez nimic. Am abandonat aparatul si am avut in sfarsit timp sa ma gandesc… nu-l mai vedeam pe Bubulu… se auzea doar zgomotul facut de Elanuri pe zapada, in rest liniste…se mai auzea cate un zgomot, incercam cu Matei sa-l identificam. Muream de frica, de imposibilitatea de a actiona in vreun fel… O gramada de ganduri sumbre ne treceau prin cap. Daca a patit ceva? Ce facem? Ce-am putea face? Mai bine nu ne gandim… dar ce-a fost zgomotul de adineauri? Ah, era doar o pietricica care a picat… la un moment dat, Bubulu ne striga ca a ajuns. Rasuflam usurati. Eu ma relaxez si ma intind pe rucsac, mi se cam inchideau ochii de somn… Tacere… nu stiu cat timp trece, poate am atipit, poate nu, nici nu mai stiu. La un moment dat, Bubulu ne anunta ca incepe ascensiunea, eu adorm la loc. E ceata, nu-l putem vedea si mai incepe si ninsoarea… la un moment dat, ma trezeste brusc Matei sa mai fac o poza, se vedea o umbra de Bubulu prin ceata… cand m-a trezit Matei sa abandonam punctul de observatie, Bubulu era deja sus! Ma si minunam ce repede a ajuns… il asteptam sa-si traga sufletul, comentam, il chestionam, ne impachetam lucrurile si ne pregatim de Marea Provocare pentru mine – Costila!

Cand ajungem in dreptul vaii, nu mai e ceata deloc. Cu inima un pic stransa de emotii, incep sa cobor dupa Bubulu. Zapada foarte misto, firn si valea mi se pare foarte larga!!! Eu imi imaginasem ceva foarte ingust de sus pana jos! Cand colo era loc sa faci viraje, vorba aceea “ca pe partie”. Valea fiind larga sus, nu pot spune ca m-a impresionat panta foarte tare. E adevarat ca e mai greu fiind inclinata sustinut, dar m-am dat foarte prudent, fiind extrem de fricoasa de felul meu. In momentul in care valea s-a ingustat, in canion, zapada s-a mai fleoscait, au inceput sa curga paraiase de zapada, deranjate de noi. A inceput sa mi se faca si mai frica. Viram destul de greu, cu semi-plug, paraiasele de zapada fiind foarte stresante. Printr-o semiceata am coborat canionul, cu pauze lungi si dese… ne apropiem de refugiu Costila unde urma sa ne oprim. Mai sunt cateva viraje de facut. Bubulu se duce cu camera inainte sa ne filmeze. Al doilea cobora Matei, pe traseul lui Bubulu, undeva prin dreapta vaii, aproape de peretele de stanca. Ajunge Matei, ma gandesc pe unde s-o iau… mi se parea cam ingust prin dreapta..eu eram exact pe centrul vaii si mi se parea o zona buna de virat pe ea, cobor, zapada se discloca cate putin cand trec eu, mai traversez un paraias de zapada care se prelinge linistit si ajung in dreptul baietilor care deja incepusera cu felicitarile. Nici n-apuc sa opresc, ca un paraias ceva mai mare de data asta de zapada, as putea spune cu debit semi-amazonian, ma ia pe sus. Se pare ca era o mica avalansa. N-am constientizat pericolul. In schimb, viteza zapezii nefiind ametitoare si am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri. L-am auzit pe Bubulu care-mi tot urla “Fereste, fereste!”, ce sa feresc? “iesi in dreapta!”, cum sa ies in dreapta? Eu stateam foarte linistita pe micul fluviu de zapada, cu picioarele in el si ma dadeam cu el ca pe un tobogan. Asteptam sa se opreasca sincera sa fiu. Ne indreptam spre niste pomisori-tufisuri. M-am gandit sa ma prind de o craca, zis si facut, am prins craca… dar zapada continua sa ma tarasca la vale, craca a inceput sa-mi scape din manusa… asta a fost momentul cand a inceput sa mi se faca frica. Dar a fost doar o fractiune de secunda, baietii erau deja langa mine si m-au scos din maldarul de zapada. Cam asta a fost. Nu-mi venea sa cred. Eram foarte linistita si chiar imi venea sa rad… totusi nu prea era de gluma. Dupa ce-am gasit si schiul lui Bubulu furat de zapada, ne-am retras la refugiu Costila…

Totul s-a terminat cu bine.

Georgiana Dorobantu (pozele mele: aici)

VIZIUNEA LUI MATEI

Weekendul acesta am avut parte de un weekend total halucinant, pe care o sa il tin minte toata viata.
In primul rand mi-am indeplinit un vechi vis, si anume acela de a schia pe Valea Costilei. Mi s-a parut normal sa merg impreuna cu cineva care cunoaste valea, si optiunea nu putea fi decat Bubulu, care a coborat-o poate de peste saptezeci de ori si in mod cert o cunoaste mai bine decat oricine. Sambata am fost cu el si cu Nea Gigi, duminica a venit Georgiana.

Daca sambata eram cam timorat din cauza ca eram pentru prima data pe Costila, si nu stiam cum urma sa ma descurc, duminica am avut inima cam stransa pe vale din alt motiv. Cateva ore am asistat la ceva ce nu credeam acum cativa ani ca este posibil, si anume o coborare pe schiuri a Blidului Uriasilor. Nu vreau sa fiu dramatic, nici s-o dau pe “menestrelisme” - vorba Georgianei, poate m-a impresionat coborarea lui Bubulu pe Blid datorita nivelului meu precar in sportul asta, sau poate datorita limitelor mele psihice de a accepta riscuri…una peste alta am stat cu inima cat un purice de cand Bubulu a inceput primele viraje, pana cand ceata a cuprins sectorul de 50 de grade si nu am putut filma o coborare care cred eu, merita sa ramana filmata.

Stiam ca Bubulu mai coborase Blidul cu ani in urma impreuna cu Radu Savin, coborare nerepetata pana acum, dar de data asta conditiile erau destul de hivernale, iar el era singur. Auzeam o data la cinci minute bolovani cazand din peretele din dreapta culoarului si de fiecare data mi se strangea inima la gandul ca ceva s-a intamplat cu Bubulu (dupa traversare ceata a urcat si nu il mai vedeam) - m-am mai relaxat doar cand a strigat la mine si la Georgiana din Brana Mare a Costilei ca e ok si ca incepe sa urce - repet, poate dramatizez datorita faptului ca toata povestea este peste nivelul meu de acceptare a unei astfel de provocari. Poate din cauza asta si duminica m-a cam intepat inima pe Costila, aproape trei ore de stres si de asteptare in capul Blidului si-au spus cuvantul…. Costila este o vale superba pe care o sa ma reintorc de fiecare data cand zapada mi-o va permite (oricum nu e o vale facila absolut deloc, are o colectie de probleme de tot soiul, total nerecomandate pentru cardiaci), dar despre Blid…. nu pot sa spun decat ca mai degraba m-as arunca din telecabina decat sa ma dau pe acolo…. Cam atat.

Matei Laudoniu

  • TwitThis
  • Google
  • Facebook
  • LinkedIn
  • MySpace
  • E-mail this story to a friend!
  • Print this article!

Comentezi?? Comenteaza!!

29 Raspunsuri la “Adlertag - Blidul Uriasilor si Costila”

  1. mihai on 15 May 2008 2:31 pm

    Ski pe Blidul Uriasilor! Incredibil!
    Subscriu la ideea lui Matei de cu aruncatul din telecabina mai degraba…
    Mihai

  2. alexosu on 15 May 2008 2:56 pm

    Felicitari Bubulu! Nu cred ca as avea nervi sa cobor pe-acolo nici in conditii de vreme buna si zapada sigura - cat de sigura poate fi acolo. Pe ceata si cu zapada pe care ai coborat tu… mi se pare aproape nebunie.
    Felicitarile vin pentru nervii pe care i-ai avut. Cred ca tehnic nu e de nefacut Blidul. Dar din punct de vedere mental…
    Deci respect!

  3. bubulu on 15 May 2008 4:42 pm

    Ok. mersi de aprecieri. dar sa fim realisti Blidul are ca dificultate 5.2.(poate 5.3.) cu pasaje S5-S6 expo 3. Sunt baieti in Franta care schiaza culoare de 5.5,5.6 sau chiar 5.7 cu pasaje S6 constant si chiar S7 cu expo 4. E adevarat ca acum conditiile au fost dubioase: zapada tare (greu intrau coltari) cu 10-30cm de pulver care punea probleme, dar nu a fost chiar nebunie ci un risc asumat : mai bine asa cu cornisele inghetate decat pe zapada mai buna dar cu teroarea sa iti cada cornisele in cap. Schiatul pe Blid presupune mai mult nervi tari decat cine stie ce nivel de schi..trebuie sa fii constient, mai ales pe zapada de duminica ca orice eroare inseamna MOARTE. punct. si fara continuare.

  4. alexosu on 15 May 2008 5:06 pm

    Chiar ma gandeam cat de greu e sa prinzi Blidul (sau ceva asemanator daca exista) in conditii perfecte. Si zapada buna si destula, dar sigura, si vreme buna samd.
    Important e ca ti-a iesit.

  5. alb_ca_zapada on 15 May 2008 6:27 pm

    personal am ceva probleme cu riscul in conditii dubioase… vb ca unul care am luat decizia pasului inapoi cind incepuse sa miroasa a planete imbirligate.
    tot dpdv personal combinatia zapada/vizibilitate mi se pare determinanta, starea lor determina de fapt decizia. (personal as fi preferat o zapada tare fara nimic peste…)

    stau si ma intreb, tot asa ca unul care a trebuit sa ia o decizie, ce inseamba aia “risc asumat”? e tot aia cu “risc controlat”? fuck, tare complicat uneori… si, la naiba, deciziile le iei singur si esti singur razpunzator pt ele…

    oricum, am mai zis, repet: jos palaria herr bubulu!

  6. alb_ca_zapada on 15 May 2008 6:30 pm

    ref la risc asumat vs risc controlat:
    personal cred, si opinia asta mi-am mai exprimat-o intr-o discutie ref la pericolul vitezei excesive in schi, ca totul e ok atita vreme cit esti stapin pe ceea ce faci… atita vreme cit esti in control deplin, atita vreme cit esti stapin pe situatie.

  7. alexosu on 15 May 2008 6:39 pm

    True. Perfect de acord. Iar experienta si bunul simt ale fiecaruia il fac pe om sa fie stapan pe situatie si sa detina controlul, nu doar sa creada ca e stapan/detine controlul.

  8. matei on 15 May 2008 6:59 pm

    ideea este ca bubulu a ales duminica trecuta pentru ca inca era destul de frig, si n-a facut tocmai rau pentru ca de luni s-a incalzit: luni sau marti am auzit pe cineva care a fost pe la refugiul costila si la trei minute dupa ce a intrat in poteca de pamant a curs o avalansa monstru care a ras toti copaceii din aval de refugiu.

    ziua in care a coborat bubu a fost cam ultima pentru Blid, ma indoiesc ca ar mai putea fi abordabil saptamana viitoare….pentru oricine - dar poate ma insel.

    ideea este ca “conditiile dubioase” de care spui, bogdan, pot insemna si firn perfect cu soare primavaratic in combinatie cu caderi de pietre si de zapada din cornisele din buza blidului. duminica din punctul asta de vedere totul a fost relativ stabil.

    asa ca….nu cred ca pentru asa ceva exista conditii perfecte

    - ex. costila: duminica a fost o zapada excelenta. dar asta nu a insemnat ca nu curgeau totusi paraiase de zapada pe langa noi si ca nu a luat-o o mica avalansa pe georgiana..

    fara gluma, pe vai d-astea mai suparate asa e cand e bine.

    spre exemplu pe costila alternativa ar fi pe firn tare spre gheatza mai peste o saptamana - doua, cu frica caderii in rimaye sau peste saritorile descoperite….(ceea ce mi s-ar parea mult mai hardcore decat ce am facut duminica) asa ca …”conditiile dubioase” fac parte din joc si au multe fetze.

  9. bubulu on 15 May 2008 7:05 pm

    risc asumat- un culoar ca Blidul nu o sa il gasesti niciodata ,,perfect ok,,
    -daca nu ai probleme cu cornisa (gen martie cand am fost in zona) atunci e gheata,sau zapada dura- cea ce pe 50 de grade iti poate pune probleme serioase.
    -daca e zapada moale , mai ok de schiat ai problema corniselor care se dezagrega deasupra ta. (am vazut cum cad cornisele in zona, greu sa gasesti 1h pe vreme calda fara sa cada ceva bulgari, un bulgare de zapada de 30cm diametru cand cade de la 100m de deasupra ta poate fi o problema.
    Duminica conditiile au fost aproape ,,perfecte,, nu mult pulver, ceata m-a lasat aproape cat am avut nevoie.Asa ca mi-am ,, asumat riscul sa cobor ,,.:)

    In partea de jos a Blidului cand a venit ceata ,, mi-am asumat riscul sa virez,,- pentru ca alta rezolvare logica nu era: sa imi pun coltari era exclus, daca continuam sa derapez in cativa m nu mai puteam controla viteza. E ca la catarare cand ai un pasaj expus ,,iti asumi un risc,, si il treci.
    E bine ca dupa ce ti-ai ,,asumat riscul,, toata fiinta ta sa se concentreze sa rezolve problema (fie la catarat fie la ski). ezitarile in 99% duc la rateuri cu consecinte grave.
    E cum ai da un ,,jump,, la catarat -un jump facut fara sa eziti are 99% sanse sa reuseasca, daca eziti ai sanse mari sa nu-l dai.

  10. bubulu on 15 May 2008 7:08 pm

    am scris in paralel cu Matei ::)))..dar cam acelasi lucru am vrut sa spun si eu :)

  11. bubulu on 15 May 2008 7:17 pm

    Oricum e o diferenta eu mi-am asumat coborarea in Blid..pentru ca cunoasteam aproape toate variabilele,panta,zapada,expunere,urcare (pentru ca l-am mai coborat odata). Tu pe Mont Blanc nu cunosteai decat putine variabile (ca erai pentru prima oara)-SI EU M-AS FI INTORS DACA ERAM IN LOCUL TAU. erau prea multi de ,,daca,, la mijloc….eu singur nu m-as duce nici pe Carp cateodata :)..

  12. alb_ca_zapada on 15 May 2008 7:17 pm

    da mai, inteleg, imi puneam doar niste intrebari mai mult mie personal… pin’ la urma si la coada e o chestie pe care o evaluezi singur, la fata locului… cind esti acolo, doar cind esti acolo poti decide… e vb poate mai mult de feeling si vibratie… daca te uiti la culoar, drop, blid, etc si STII ca o poti face atunci o vei face… daca nu, nu. punct.

  13. bubulu on 15 May 2008 7:29 pm

    oricum asta e subiect de discutat la un vin sau cognac ..ca bere numai beau ca ma doare capul :)..hai sa numai stresam oameni..ne vedem la un sprit si mai analizam :)

  14. Dinutzu on 15 May 2008 9:39 pm

    Hi,hi,hi…. Bubule deci nu te mai pot invita la o bere? :-)))))))
    Lasand modestia la o parte, pana una alta, esti in Ro unde nu prea cred ca-s multi care au tehnica si mai mult curajul (era sa scriu coa…..ele ha,ha) sa se dea p-acolo…. in Franta e altceva, dar ai constata si tu la La Grave de ce…
    In schimb in Ro sunt destui cacanari care te vorbesc pe net sau prin cabine si care tare sunt curios ce dracu mai comenteaza acuma. :-)

    In concluzie: felicitari Bubulescu si te astept la anul sa dam iar niste culoare misto prin La Grave sau prin alta parte….

  15. Dinutzu on 15 May 2008 9:44 pm

    P.S. de data asta nu mi-a mai alunecat mousul si a dat 5 stele ha,ha,ha…
    Scuze lui Mihai (cred ca Mihai), ca din greseala a dat 4 stele pt povestea cu Mont Blancul…

  16. trainspot on 16 May 2008 1:12 am

    ce inseamna S5, S6 si expo3?

  17. trainspot on 16 May 2008 1:24 am

    a da, RESPECT!

  18. bubulu on 16 May 2008 7:45 am

    ce inseamna 5.2, S5, S6 si expo3?

    sunt cotatii de dificultate la ski ( cam cum e la catarat)
    -cotatia generala incepe de la 1 si se termina la 5, pana la 5 avem 3 subgrade :ex. 4.1,4.2.4.3 etc..dupa 5 s-a ajuns pana la 5.6.
    -S dau cotatia pe pasaje de la S1 la S7
    -expo..inseamna expunerea 4 grade :expo:1 la expo4
    acum :
    5.2-reprezinta cotatia pe ansamblu a culoarului. (ex. valea Costilei are 4.3,valea Malinului are 3.2, valea Cerbului 2.2, valea Morarului 2.3.
    S5- insemna panta de 45-50 (grosso modo)
    S6- inseamna panta de 50 si peste.
    exo 3 -in caz de cadere moarte probabila (pericol de a cadea pereti, saritori dar cu posibilitate mica sa te lovesti de pereti. La expo 4 moartea e sigura, in caz de cadere, loviturile de pereti sunt garantate dupa numai cativa m, caracteristica culoarelor in ,,S”.
    Deasemeni se mai face si o cotatie in functie de TIPUL zapada:de la 1 la 5.9 (1 firn pe panta 20, gen valea Dorului-5.9 gheata pe panta de 55 )
    Blidul din punctul asta de vedere a avut duminica cam 5.3 (zapada tare cu pulver pe panta de 50) fata de anul 2000 cand am coborat cu Savin cand era 5.
    (firn Ok).

  19. trainspot on 16 May 2008 1:52 pm

    aha. am priceput. sanx! :)

  20. trainspot on 16 May 2008 1:53 pm

    nu stiu daca am zis respect. daca da atunci plecaciuni! :)

  21. cosmin on 17 May 2008 9:12 am

    @bubulu: Respct, inca o data, maestre. Poate pe curand un post despre ceva teorie a zapezii, daca se poate numi asa, ca sa se mai destepte si poporu’ (ma rog, aspirantul de freerider din mine)? Mersi!

  22. bubulu on 19 May 2008 11:32 am

    1. sunt oameni care au scris, tradus, compilat deja foarte multa informatie despre teoria zapezii, asa ca ar fi inutil sa reinventez eu apa calda. :)
    http://vx.ro/dinumititeanu/4-tipuri-de-avalanse
    http://vx.ro/dinumititeanu/5-precautii-utile
    2. practic pot sa iti arat cum faci un profil, cum construiesti o diagrama de stabilitate, cum faci un test de stabilitate, dar pentru asta trebuie sa vina iarna :)
    http://www.derdelus.ro/wp-content/gallery/bubulu1/profil-nivologic-valea%20Morarului%2028.02.2008.jpg

    DAR nimeni din lume nu poate sa iti garanteze CA ZAPADA E SIGURA 100%. Toate testele iti pot da doar indici, care sa te ajute sa iei decizia de a cobora sau nu. Am vazut oameni care au coborat in conditii dubioase : scor 2 la Rutschblock, si care nu au patit nimic…. testul care il faci e punctual si nu intodeauna poti sa-l extrapolezi pentru toata valea.

  23. alb_ca_zapada on 19 May 2008 11:54 am

    @cosmin&bubulu:
    stiu niste baieti la o asociatie care si-au propus sa faca un we de training (seminar) privind teoria zapezii si alte chestii conexe… cu invitati de pe la meteo, de la salvamont si d-astia cu experienta precum bubulu si dinu mititeanu (ma rog, daca or dori sa se implice)… dar pina atunci mai avem o vara de trecut si si-o caldura de indurat

  24. alin on 21 May 2008 12:00 am

    Nebuneeee, esti TARE! Ai grija mare de tine, treaba aia cu virajele in ceata a fost o ‘rezolvare logica’ fericita, dar sunt multe variabile si e de-ajuns una sa nu se potriveasca si situatia se schimba.
    Mi-ar place sa ma dau in halul asta, dar vorba cuiva, imi cam tzatzaie c… ma cacai sa incep cu un culoar in Retezat de sub varful Pietrele, l-am ochit da’ nu merg singur nici sa ma tai!

  25. bubulu on 21 May 2008 11:16 am

    nu e vorba de nebunie. daca esti nebun mori. punct. aici e vorba de cateva lucruri:
    1. sa o iei gradat panta CONSTANTA de 30 gen Malin, panta CONSTANTA de 40 gen Costila , apoi poti sa incerci si panta CONSTANTA de 45 gen Blid. Deci trebuie sa acumulezi experienta.
    2. sa fii capabil sa te dai in orice zapada, de orice natura, pe orice vreme-degeaba esti un mare schior daca pe viscol, ceata etc, te tai. La fel ca sa fi capabil sa te dai pe orice zapada trebuie neaparat sa acumulezi experienta pe munti, zapada de munte care e mult mai variata decat ce gasesti de exemplu la Sinaia.
    3. sa ai o conditie fizica buna, sa fi practic capabil de exemplu sa dai Malinul fara sa te opresti, deoarece pe panta de 50 de grade nu poti sta in derapaj decat cateva zeci de secunde, dupa aia viteza ta creste constat, daca nu virezi s-ar putea sa ai probleme serioase. e ca mersul pe bicicleta daca stai cazi.
    4.nu in ultimul rand e necesar sa ai o experienta minima de catarator, de obicei culoarele de peste 5.1 presupun si zone de descatarare-catarare, daca ai o experienta cat de cat de catarator, iti da o siguranta ca daca ceva nu merge, esti linistit ca poti urca inapoi in siguranta la coltari si pioleti.Deasemeni fiind obisnuit cu verticale, si pereti de sute de metri esti psihic mult mai linistit la vederea unei pante de 50.
    5.factorul psihic-pe un culoar gen Blid nu intri decat daca psihic esti montat 100% sa-l il dai, un om intr-o zi poate fi capabil sa coboare un culoar iar acelasi om in alta zi nu poate sa o faca.Deasemenea factorul psihic nu poate veni decat ACUMULAND EXPERIENTA, nu prea are treaba cu constitutia TA pshica, daca o sa dai 5ani, cate 5-6 Costile/an, si minim 50-60 vai/an in diferite conditi,o sa vezi ca Blidul nu o sa mai fie asa SF.E ca la catarat ca sa faci un traseu vedere de gradul 9 trebuie sa ai multe trasee de gradul 8- 8 in spate nu se poate sa treci de la gradul 6 la gradul 9 direct.

    <<dar sunt multe variabile si e de-ajuns una sa nu se potriveasca<<, e adevarat ca orice in viata exista un risc, sa iti dau un exemplu banal: si daca te indragostesti de o fata exista riscul ,, sa nu se potriveasca,, si atunci ce faci ? eu zic ca mai bine e sa incerci :) daca simti cu adevarat ca merita. Iar Blidul merita cu prisosinta sa-l incerci, dar NUMAI INDEPLININD CONDITIILE DE MAI SUS!! ALTFEL SE NUMESTE sinucidere.
    ps.iti doresc bafta in Retezat, iar daca simti ca ceva nu e in regula, ACUMULEAZA experienta, fa multe culoare mai usoare, culoarul ala o sa fie si la anul tot acolo.

  26. cosmin on 23 May 2008 12:03 am

    @bubulu: damn, de ce nu vorbesit mai des asa? Poate cand da coltu ierbii si te mai asterni la taste. Pasiune curata!

  27. radu on 26 May 2008 1:21 am

    @alin

    vezi sa nu fie culoarul pe care a murit Alexandru Bradut Serban aka Cuxi….mare atentie pe acolo !!!

    http://vx.ro/dinumititeanu/alexandru-bradut-serban-cuxi

  28. alin on 26 May 2008 9:33 am

    Thanx, man, o sa merg cu careva care stie si s-a mai dat pe acolo, nu ma bag de capul meu.

  29. miki on 2 June 2008 11:53 am

    Mi-a placut Bubulu, expunerea ta. Foarte tare. Astept sa imi povestesti personal cum a fost. Poate ne vedem la catarat anu asta. M-am reapucat de antrenamente. :)

Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.




Spam protection by WP Captcha-Free