Cum aleg claparii? (2)
October 17, 2007
In materie de clapari, nu prea ar trebui sa existe branduri preferate, caci, nu-i asa, claparul bun e ala de ti se potriveste cel mai bine.
Totusi, asa cum exista schiuri specializate, exista si clapari pentru diverse tipuri/niveluri de schior. In plus exista modele care au nume diferite, chiar si preturi diferite, dar sunt in esenta cam acelasi lucru. Ca sa fie si mai complicat, caracteristicile unui anume model pot varia semnificativ de la an la an.
De exemplu claparii Atomic sunt in general rigizi si ingusti, Dalbello sunt mai comozi si usor de customizat, Tecnica sunt mai largi si usor rigizi, Salomon sunt ceva mai soft, Nordica sunt mai scumpi. Astea sunt tendinte generale, nu trebuie luate mot-a-mot.
Cu cat schiezi mai in forta si cu viteza mai mare, cu atat claparul trebuie sa fie mai rigid, sa poata trasmite mai repede si mai exact forta catre schi. Read more
volkl.com
October 11, 2007
Oficial, volkl.com a fost updatat.
Site-ul arata mai bine decat cel de anul trecut. Nu va asteptati la cine stie ce, totusi.
Anticipez ca vedeta va fi noua legatura de la Marker - The Duke , care va avea si un fratior mai mic - The Jester. Worldwide, nu si in Romania. Aici tot schiurile de competitie - de preferat cele de slalom in varianta cea mai lunga, vor vinde cel mai bine, nu ma intrebati de ce.
Mantra, modelul pe care il astept de 2 ani, arata foarte bine (salivez)… singura problema ar putea fi un radius cam mic (24,8@1,91).
Alex's bio
October 5, 2007
Alex, pentru prieteni si apropiati - Alexosu.
Schiez de la 6 ani, am inceput pe o pereche de Reghin Pitic din lemn, cu legaturi pe baza de curele, in gradina bunicilor din Ardeal. In anul urmator am trecut la schiuri din “fibra” Fischer si clapari Caber pe partia mica din Paraul Rece, intr-o grupa de cativa plozi condusi de un monitor batran si simpatic.
Am luat lectii 3 saptamani, cate una in 3 ani diferiti, ultima in iarna 90-91. Au urmat cativa ani de cautari, care au luat sfarsit cand pe la 11-12 ani am ajuns pentru prima data in Sinaia. Acolo a inceput, de fapt, schiul adevarat.Progresul meu in materie de schi se bazeaza pe furat. De pe la oricine mi s-a parut ca se da mai bine decat mine, fara prejudecati.
Cu exceptia primilor ani, am schiat numai pe Volkl, pana la Unlimited AC4, cu trecere prin multe P-uri si Vertigo Motion, schiul cu care am schimbat tehnica old-school pe carve. In momentul asta asteapta pentru a fi pregatite de noul sezon 2 perechi de schiuri - Volkl Unlimited AC4 si, eventual, vechile Volkl Vertigo Motion - pe care le pastrez pentru zile cu zapada putina. Probabil nu ma voi opri aici.
Update: Se adauga la arsenal o pereche de Volkl Mantra cu legatura The Duke.
Update2: Mai punem pe lista una pereche Armada ANT Pro cu Tyrolia Peak 12 (review-ul va urma curand).
Locul in care imi place cel mai mult sa ma dau este Sinaia, intre 2000 si 1400, pe oricare dintre cele 5.700.343 de variante. Pe la “ei”, am mai schiat in Serre-Chevalier + Cortina (hey, who remebers the 90’s, anyway?), St. Anton si Val D’Isere (lista deschisa, evident). Visez sa ajung in Jackson Hole sau Alaska. Zapada ideala e aia mare (bine, se accepta si foarte mare) si proaspat ninsa. Asta nu m-a oprit sa particip la Red Bull Ultra Cross. Sau la ultimile 3 4 editii de Malin.
Spre deosebire de Bogdan, lista mea de accidentari e scurta si nesemnificativa. Prima si cea mai grava a fost o cazatura soldata cu o entorsa si intindere de ligamente la genunchiul stang. Si nu m-ar deranja deloc daca ar ramane exact asa cum e acum.
Citat favorit: “We are skiing geeks here. We love skiing, we live for it… sorry to say, for 99% of the people out there it is just an activity. We are the 1%’ers, the (skiing) lunatic fringe. Live with it”
Cosmin’s bio
October 5, 2007
cosmin aka. cosmin, cosu, strumf
da, sigur ca imi place ceva pe lumea asta! sigur ca imi plac chiar o gramada de lucruri si cum nu cred ca asteptati un simplu raspuns afirmativ o sa incerc sa le prind de coada pe cateva si sa le opresc un pic pentru voi.
imi place sa travesez un rau inghetat de munte, vara, descult, si-apoi sa calc pe o piatra insorita si sa mi se para ata de calda, de prietenoasa, imi place sa ascult muzica pana noaptea tarziu, ata de tarziu incat sa devina incet-incet ,,devreme” al zilei urmatoare, imi place atat de mult cum suna acel ” hey you, out there in the cold, getting lonely, getting cold, can you hear me?..” la ora, care-mi place si ea, la care cainii au amutit, iar tramvaiele nu s-au trezit inca, imi place sa scriu paragrafele incepand cu litere mici si sa le separ prin virgula, imi place laptele cu multa miere, imi plac bauturile din fructe si parcurile cand sunt aproape pustii, imi place sa fie soare si un singur nor -alb si dezlanat- pe un cer gelatinos de albastru, si imi place si mai mult daca dupa cateva ore ploua in stil “perdea” cu fulgere si tunete sa ies pe strada pustie si sa calc in balti, imi place sa primesc scrisori si sa scriu e-mailuri, imi place porumbul fiert in ceaun, imi plac valurile marii noaptea, si huruitul pietrelor subacvatice abia presimtit prin vuietul obisnuit al apei, imi place harmalaia care sta deasupra unei plaje la ore de varf ca un ghem colorat facut numai din capete de ata, imi plac coincidentele care fac ca atunci cand cineva spune un cuvant eu tocmai sa-l citesc intr-o carte sau in subtitrajul filmului, imi place oboseala fericita din momentul cand ai ajuns in varful muntelui si mai ai de pus cortul, e aproape intuneric si un pic frig, imi plac clipele in care iti contempli greselile si le adresezi cu un fel de suras duios, razi de-a dreptul cand le spui: “da, o sa va repet intocmai, n-am invatat nimic decat ca sunteti ale mele, asa cum al meu e nasul sau curbura sprincenelor” si din rasul aflat pe margine isteriei, colt cu zambetul amar se distreaza pana la urma o lacrima, numai una, pe care o lasi sa se evapore in camera intunecoasa, imi place (si inca foarte mult) ciocolata, imi place sa mangai o pisica si ea sa toarca mijind ochii, imi plac excursiile mentale pana la mrginea ratiunii, imi plac trenurile la plecare si calatoriile cu autocarul noaptea, imi place sa ma plimb in parcul Herastrau in martie si sa fiu, poate, singurul care a observat snuruletele de martisor prinse discret in crengile catorva copaci de catre cine stie cine, imi place sa vreau sa ascult o melodie si peste cateva minute sa ma urc intr-un autobuz in care care sa rasune chiar ea, imi place sa fotografiez ziduri vechi de caramida presarate cu insule de tencuiala in eroziune, imi plac culorile pale si puloverele calduroase, imi place sa observ dintr-o data, la o cladire pe langa care trec de ani de zile, un amanunt care mi-a scapt pana atunci, si sa-l observ pentru ca astazi s-a intamplat sa fie aglomeratie, sa n-am loc sa trec si atunci sa ma uit, exasperat, in sus… imi place sa citesc stand jos, pe covor, sau in pat, cu picioarele sprijinite de perete, imi place sa le fac surprise prietenilor, imi place expresia cuiva care primeste exact CD-ul pe care si-l dorea de mult, imi place sa gihcesc ce carte si-ar dori fara sa stie ca exista, imi place sa gust din crema care va fi un chec inainte sa fie pusa la cuptor, imi place sa lenevesc intr-o dilemma precum intr-un balansoar, inclinand cand pe-un capat, cand pe celalalt, far a da de castig de cauza vreuneia, imi plac merele coapte si fotografiile reusite, imi plac crengile acoperite de zapada si masinile murdare pe care cineva a scris in praf “SPALAMA”, imi plac oamenii care inoata impotriva curentului fara ca efortul sa fie evident, imi plac cararile serpuite si inguste, cu dale sparte napadite de iarba, imi place sa incep o scrisoare sau un e-mail fara nici o formula traditionala de introducere,
imi place sa ma dau cu schiurile pe unde apuc, imi place sa plec dis de dimineata inatea tuturor, imi plac apusurile si ora 3 dupa-amiaza, imi plac intinderile nesfarsite de zapada, marea si plaja goala cu prosopul meu, imi place sa vorbesc mult despre nimic si sa tac cand am ceva de spus, imi place cand ploua cu soare, cand ma trezesc dimineata devreme, imi place sa ma pierd in aglomeratie si sa ma agat de jumatatea mea, imi place viata traita la maxim si pauzel in care imi dau seama ca sunt prost,
imi place sa ma opresc brusc atunci cand as putea continua la nesfarsit, dar imi plac si punctele de suspensie…
TigerShark de la Volkl
August 17, 2007
Ziceam zilele trecute de Volkl TigerShark, noul model al celor de la Volkl. Ca sa vedeti mai bine despre ce e vorba, vedeti aici un film de prezentare si o simulare a mecanismului On/Off. Cel putin filmul e tare bun, cam despre asta e vorba in schi.
SkiPress
August 8, 2007
Mi-am adus aminte de SkiPress, o resursa de baza pentru oamenii interesati de fenomen. Aici aveti ultimul numar al frumoasei reviste. La un moment dat o sa scriu un post mare si frumos despre cum cred eu ca in 10-15 ani cei mai buni schiori vor fi americani. In multe discipline chiar sunt (slopestyle, halfpipe, big-air, ski-cross). Mai e pana atunci, insa.
Vintage
July 18, 2007
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K8l_ZpADfsQ&mode=related&search=]
Le trebuia un nume, nu? Asa ca le-au zis rideri. Freerideri, cum ar veni. Cam asa a inceput ceea ce se cheama astazi Freeride. Niste baieti care se dadeau cu cele mai lungi schiuri din dotare pe niste pante pe care nimeni nu indraznea sa isi inchipuie ca le-ar putea cobora.
Observati betele. Cred ca sunt de schi fond :). Si banuiesc ca nici schiurile nu sunt departe de alea de fond.
La fiecare tura cu telecabina - un balon moca. Asta in loc de ARVA. Intre timp s-au gasit metode anti-avalansa ceva mai sigure si mai putin penibile.
Schiuri - Colectia 07/08
June 4, 2007
Pentru oamenii gospodari si pentru optsedatii care viseaza deja la iarna care urmeaza, francezii de la Skipass incep sa bage online viitoarele modele.
Mai multe aici.
Modelele sunt puse, civilizat, pe categorii sau pe brand - ca de obicei in cazul francezilor.
Daca pana acum intre schiurile de Skicross si Giant nu erau prea erau diferente, acum vad ca cele de Skicross sunt undeva intre schiurile de Slalom si cele de Giant ca latime si sidecut. In general coada are dimensiunile uni schi de slalom, in rest e un schi aproape de GS. Diferentele sunt greu de sesizat pentru un schior obisnuit pentru ca apar in conditii de competitie - forte mari, viteze mari samd.
Evident, cea mai interesanta categorie pentru mine este cea de Freeride - poate pentru ca inca nu am un schi de freeride 100%. Dar ma voi ocupa de acest aspect. Mantra arata senzational de bine si inca am vise erotice cu schiul asta. La fel si cu B-Squad sau cu Legen Pro.
Observ ca schiurile de powder incep sa fie din ce in ce mai importante si pentru marii producatori. Le recunoasteti dupa cozile ciudate (Volkl Katana, FischerDukes samd) sau dupa forma si mai ciudata - reverse side-cut si reverse camber (Armada Arg deocamdata, dar trebuie sa se arate si K2 HellBent si zvonurile zic ca si Salomon va lansa un model).
Mai mult, Rossi a lansat si un Bandit pentru oameni mai mici de inaltime. De fapt a spart seria B-Squad in doua: peste 189, inclusiv si sub. Ce e sub 189 e pozitionat ca “acelasi B-Squad, dar pentru oameni mai scunzi”. Cel putin anul trecut, era o diferenta imensa intre schiurile de sub (B-Squad) si cele de peste 189 cm (B-Squad Pro). Sa vedem lunile urmatoare ce zic oamenii mai informati.
Toate astea inseamna ca segmentul de freeride creste, si inca destul de repede. Daca apana acum procentele erau mult mai impresionante decat sumele absolute, incepe sa se schimbe situatia (asta ca o continuare a unei discutii mai vechi cu Coman). Nu am date concrete, dar asta e deductia mea din multitudinea de modele de freeride pe care le lanseaza majoritatea producatorilor.
Asa, ca o ironie, oamenii incep sa iasa de pe partii din ce in ce mai mult, pe masura ce iernile au din ce in ce mai putina zapada. Si-ar fi dorit ei, oamenii, si inainte, dar era mai complicat cu schiurile de acum 20 de ani. Acum, cu noile zeci de modele de freeride, majoritatea dintre ele fiind oricum niste schiuri foarte bune pentru asa ceva, multi schiori se pot aventura in off-piste. Asta are si +uri si -uri, dar discutia asta se va purta alta data.
Alte noutati:
- Volkl a scos din productie Karma. Eu nu as fi facut-o, era un schi care inca vindea foarte bine din cate stiu. Miscarea e urmatoare: de ce sa vindem un singur model, cand putem sa vindem 2? Asa au aparut nu unul, ci doua modele care ocupa golul lasat de Karma: Wall (freestyle) si Bridge (backcountry freestyle/freeride). Dupa cum am mai spus, daca ar fi existat Karma de peste 190, ar fi fost un schi de vis pentru mine, asa ca imi pare rau ca nu mai exista deloc.
- Dynastar vine cu Mythic in loc de 8800 (tot in segementul de freeride), modelul dezvoltat cu Ducroz.
- schiorii medii sau incepatori trebuie sa se uite in categoriile All-round si Carving. Diferenta e mediul in care fiecare va folosi schiul cu pricina. Un carving nu prea se simte bine in off-piste, in timp ce un all-round poate iesi si face fata destul de bine.
Nu va speriati daca anumite modele nu sunt acolo. Lista nu e in niciun caz definitiva.
Inca o observatie - site-ul e frantuzesc, deci multi dintre producatorii independenti sunt francezi (Lacroix, Bumtribe, Aluflex, Boheme, Zag etc). E bine sa vedeti ce fac si astia pentru ca in general micii producatori dau tonul si lanseaza modele care vor fi adoptate de marii producatori dupa 1-2 ani. Sunt schiuri facute manual, in serii scurte, si mai scumpe.
Exista si site-uri mai pragmatice: mai putine cuvinte, dar cu preturi. Cel mai complet e aici.
Pe masura ce fiecare producator isi va lansa oficial modelele pe site, voi trece la o analiza mai detaliata. Pana atunci maximum salutari pentru Atomic, primul producator care si-a tradus site-ul INTEGRAL partial in limba romana. Sa ii vedem si pe ceilalti.
Been there, Done that, Got a t-shirt
May 17, 2007
HA! Am stiut ca se poate! Scopul a fost atins. Dupa cum ziceam in stanga si-n dreapta, ideea pentru acest Malin a fost sa ajung in primii 10. Am ajuns al 9lea din 22. La anul, daca o sa mai existe iarna, tinta va fi primii 5. Si ma voi baza, in continuare, pe timp.
LE: Timpul din 2005 a fost de 15min 28sec. Anul asta am scos 9min 41 sec. Cred ca traseul a fost ceva mai scurt, dar nu cu mult, in sensul ca acum 2 ani s-a mers si pe canionul pe care acum l-am coborat pe picioare.
Inca ceva imagini. O galerie mai completa cu multe poze foarte bune gasiti aici. Si aici (multumesc Laur pentru poze!)
2 imagini, imediat dupa start. Aici am schiat cel mai bine.


Pe masura ce ma apropiam de final, imi era din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Cred ca imaginea asta e pe portiunea mediana, cand inca rezistam.

Cam asa s-a facut evacuarea pe ultima saritoare spre Hornul de Pamant. Mult mai greu decat pe schiuri, dupa cum spuneam.

PS. Amicul Bogdan a ajuns pe locul 8, datorita unei coborari mult mai spectaculoase. Probabil ca ar fi fost si mai bine clasat daca nu ar fi cazut.
PPS. Domnul care ne-a reprezentat la olimpiada la Torino a ajuns pe 4. Way to go, champ!
Malin - imagine oficiala
May 16, 2007

Da, am ajuns pe net. Skill-urile mele inegalabile mi-au facilitat publicarea unei poze aici. Astept acum virarea banilor in cont $-).



























