• Home
• SKI WITH US!
• Summer Joy
• Echipament
• Echipa
• Arhiva

Cauta:

Login RSS

(iar) despre malin

Pt ca imediat dupa competitia cu pricina n-am avut poze, pt ca rezultatelor le-a luat cam 2-3 sapt sa ajunga pe net, pt ca am avut treaba si alte chestii mai importante, abia acum scriu mai detaliat despre Malin si ale sale provocari.

Asadar si prin urmare: Read more

Been there, Done that, Got a t-shirt

HA! Am stiut ca se poate! Scopul a fost atins. Dupa cum ziceam in stanga si-n dreapta, ideea pentru acest Malin a fost sa ajung in primii 10. Am ajuns al 9lea din 22. La anul, daca o sa mai existe iarna, tinta va fi primii 5. Si ma voi baza, in continuare, pe timp.

LE: Timpul din 2005 a fost de 15min 28sec. Anul asta am scos 9min 41 sec. Cred ca traseul a fost ceva mai scurt, dar nu cu mult, in sensul ca acum 2 ani s-a mers si pe canionul pe care acum l-am coborat pe picioare.

The Pit movie download

Inca ceva imagini. O galerie mai completa cu multe poze foarte bune gasiti aici. Si aici (multumesc Laur pentru poze!)

2 imagini, imediat dupa start. Aici am schiat cel mai bine.

Eyes in the Night

Pe masura ce ma apropiam de final, imi era din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Cred ca imaginea asta e pe portiunea mediana, cand inca rezistam.

Cam asa s-a facut evacuarea pe ultima saritoare spre Hornul de Pamant. Mult mai greu decat pe schiuri, dupa cum spuneam.

PS. Amicul Bogdan a ajuns pe locul 8, datorita unei coborari mult mai spectaculoase. Probabil ca ar fi fost si mai bine clasat daca nu ar fi cazut.

PPS. Domnul care ne-a reprezentat la olimpiada la Torino a ajuns pe 4. Way to go, champ!

Malin - imagine oficiala

Da, am ajuns pe net. Skill-urile mele inegalabile mi-au facilitat publicarea unei poze aici. Astept acum virarea banilor in cont $-).

Bode Miller nu se dezminte

A parasit echipa SUA. Va continua sa participe la competitii independent. Cred ca cei de la Head nu sunt foarte fericiti cu decizia asta. Pe de alta parte era demult evident ca lui Bode nu ii plac regulile impuse de o echipa cu antrenori samd. Mai mult, a declarat in mai multe randuri ca nu ii fac bine ca atlet. Asa ca fiecare e de capul lui.

La nivel de public si fani nu se va simti mare diferenta. Deplasarile, antrenamentele si programul general si le va facesingur, iar federatia de ski il va introduce in curse.

Miller, a three-time Olympian and member of the U.S. Alpine team for 11 years, said in an e-mailed statement sent by his agent, Lowell Taub, that he rejected “non-negotiable terms” offered by the U.S. Ski and Snowboard Association that would govern him “differently and more onerously than his teammates.”

“I do not believe I can excel and perform at the level I demand of myself under the guidelines the U.S. Ski Team has presented,” Miller said. “I will continue to ski as an American under the U.S. flag and am proud to do so.”

Mai multe aici.

malin, eu, cazut, jurnalul national

Simbata a fost traditionalul concurs pe Malin. Iar am avut ghinion sau mai bine spus de data asta “mi-am dorit prea mult victoria”. Dupa o intrare spectaculoasa cu doua sarituri de efect (o zic altii, nu eu) am agatat ceva pietre la aterizare, mi-a sarit un ski si… si atit. Punctajul probail ca a fost bun, dar timpul s-a dus dracu’.

Oricum, am invatat ca prea multa determinare strica, ca legaturile trebuie strinse ceva mai tare, ca e mai bine sa pleci printre primii daca nu-i zapada suficienta si ca tonusul muscular se duce dracu intr-o luna.

Jurnalul lu’ Tuca cel skior are un articol despre eveniment si 2 poze spectaculoase cu mine rostogol (pozele 16 si 17).

• Stay Alive dvdrip

Malin 2007

Iarna asta s-a incheiat oficial pentru mine. Ca si in 2005 si 2006, consider terminat sezonul de schi - deci iarna, dupa ce am fost la Malin.

Ce s-a intamplat anul asta? A fost mult mai bine ca anul trecut, asta e sigur. A fost soare, cald, nici urma de vant, lume nu foarte multa, dar majoritatea buni sau foarte buni. A fost si domnul care a reprezentat Romania la olimpiada de la Torino.

Zapada nu a fost foarte multa - zona de plecare a fost foarte fragmentata de stanci dezgolite. Ceea ce acum 2 ani era o caldare care se putea schia, acum am avut o zona de hornuri si stanci pe care mai bine le evitai. Partea buna a fost ca, surprinzator, au lipsit pietrele si micile crevase pe traseu. O grija in minus, deci. Am ales o trasa pe care unii au coborat-o drept si le-a iesit, dar multi au cazut. Unele cazaturi au parut extrem de urate, dar din fericire nimeni nu a patit nimic.

Dupa toate cele vazute pana sa imi vina randul, recunosc cu mana pe inima ca mi-au tremurat putin picioarele la plecare. Din cauza de emotii. La sosire imi tremurau mult mai rau, din cauza de oboseala. Am coborat cat mai safe dar mult mai tare decat datile trecute. Habar n-am ce timp/punctaj am scos, dar am incercat sa ma dau cat mai bine fara sa cad.

Sosirea a fost desupra saritorii de dinainte de Hornul de Pamant. Coborarea pe picioare a fost mult mai grea si ma solicitanta decat cea pe schiuri. Iar drumul pana in Busteni, ca de obicei, parea sa nu se mai termine.

Masa, felicitarile si dansul s-au tinut la Gura Diham. Nu am fost, nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cine a castigat gloria si respectul celorlalti.

Inchei cu minusul major. Dupa cum vorbeam cu Bogdan, problema cu concursul asta e ca majoritatea dintre noi sutem iesiti din forma. Nu am mai schiat de aproape 1 luna si s-a simtit din plin. Am cazut o singura data, din cauza ca nu am mai putut sa ma ridic la iesirea din viraj. Iar cand am trecut linia de sosire mi-au trebuit 3-5 minute sa ma ridic si inca vreo 10 sa mi se potoleasca carceii si tremurul picioarelor.

In afara de asta, great contest! Ne vedem la anul.

Si acum imagini (voi mai primi o serie de poze in care apar si eu; pana atunci asta e tot).

Platoul cu vedere spre Caraiman, Jepi etc

Toata lumea merge in acelasi loc.

Fiecare dintre rideri si-a calculat cat de bine a putut trasa. A mea este ce de la palcul de oameni de sus pe culoarul cel stramt dintre stanci. A mers! Nu am fost prea original, insa. A fost destulde aglomerat pe acolo, asa ca m-am dat pe o zapada muncita, cu multi colti de piatra in zona de intrare in horn, acolo unde o parte dintre rideri au coborat mai mult in derapaj. Senzatia a fost, insa, unica si a meritat toata oboseala macar si numai pentru hornul asta.

Read more

Despre Malin, zapada si GPS.

Am descoperit cu mare bucurie cum ca GPS-ul din dotare e mai mult decit aparat de masurat viteza, baston de orb in caz de ceata sau gadget de jmecher. Am descoperit ca in combinatie cu Google Earth e o jucarie tare misto.

In plan indepartat cabina Babele, apoi mersul pe platou cca 1h, releul Costila, intrarea in Valea Malinului (de fapt un circ destul de larg cu posibilitati multiple de intrare), coborirea pe fir pina in zona Hornului Pamintos (unde din cauza de zapada insuficienta saritoarea cea mare e descoperita). P-aici pe undeva GPS-ul cel destept si-a pierdut vizibilitatea, drept urmare canci semnal o bucata de drum. Urcare pieptisa citiva metri apoi coborire nasoala si murdara (la propriu) cca 40-50 min pina in Poiana Costilei. Cules floricele, consumat apa apoi skiurile la spinare si poteca cu marcaj pina in Busteni la caminul Alpin.

Simbata e concursul de toata lumea asteptat, asa ca nu-s nasol si zic si despre zapada:

• In partea superioara un strat de 1-2 cm de zapada noua, uda si slab aderenta la stratul vechi. Drept urmare orice incercare de oprire se materializa intr-un derapaj necontrolat in canturi. Eu m-am jurat ca asa senzatie n-am avut nici pe cea mai sticla gheata. Singura solutie, o coborire legata fara a pune presiune in canturi. Oricum, daca nu mai ninge, zapada asta intra si ea in transformare pina in weekend.
• Ceva mai jos (cam unde valea incepe sa se ingusteze) situatia devine mai familiara, ratracele mele lingind prima data o zapada cinstita de mai.
• In zona intersectiei cu Scorusul, culoarul din stinga (chiar pe linga perete) e plin de zapada bolovanita de la ceva avalansa. Eu unul n-as lua-o p-acolo.
• Pietre nu-s multe, doar citeva cazute din pereti.

Cam asta imi aduc aminte. In rest, obositor ca dracu, dar tare frumos. Abia astept. Bafta.

Copyright © 2007-2010 derdelus.ro ·